„Să strigăm neîncetat: «Doamne, miluiește-mă!» Adu-mă din nou la harul Tău. Dă-mi duhul puterii, spre a putea fi întărit şi să pot înfrunta ispitele diavolului şi răul obicei al păcătosului. Dă-mi duhul pocăinţei, ca să mă pot schimba, ca să pot ajunge la cunoaşterea de sine şi să mă pot îndrepta. Dăruieşte-mi duhul dragostei, ca să Te pot iubi şi să nu mă mai despart de Tine. Dăruieşte-mi duh de pace, ca să-mi păstrez sufletul în pace, să-mi pot aduna gândurile şi să fiu calm şi liniştit. Dăruieşte-mi duh de umilinţă, spre a-mi putea păstra calmul între fraţii mei creştini şi a mă păzi de mânie. Dăruieşte-mi duh de smerenie, ca să nu cad în mândrie!” (Pr. Constantin Cavarnos)
În Duminica a VII-a după Rusalii, Sfânta Liturghie la Mănăstirea Suruceni a fost oficiată de slujitorii mănăstirii, în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși. În această Duminică, Biserica a rânduit să fie citită pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei (9, 27-35), care descrie întâlnirea Mântuitorului Hristos cu trei oameni aflați în suferință: doi orbi și un om mut. Cei doi orbi, lipsiți de vederea trupească, Îl recunosc însă pe Hristos. Ei Îl văd pe Iisus cu ochii inimii așa cum este cu adevărat: Împăratul și Mântuitorul lumii.
Cât de des nu ni se întâmplă și nouă la fel! Avem ochi trupești, vedem frumusețile lumii, vedem peisaje, tehnologie, chipurile celor dragi, dar suntem adesea orbi față de prezența lui Dumnezeu în viața noastră. Suntem orbi când nu vedem suferința aproapelui, suntem orbi când nu ne vedem propriile păcate, dar judecăm cu ușurință pe ceilalți. Orbirea celor doi din Evanghelie a devenit pentru ei o binecuvântare, pentru că i-a smerit și i-a făcut să caute Adevărata Lumină.
Orbii din Evanghelia de astăzi nu văd cu ochii trupești, dar văd ceea ce mulți dintre cei cu ochi sănătoși nu văd: Îl recunosc pe Hristos. Ei nu spun „Învățătorule!”, ci strigă cu credință: „Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David!”
Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul ne amintește că această rugăciune este puntea dintre pământ și Cer: „Această rugăciune „Miluiește-mă! Miluiește-ne!” ține cât de la pământ la Cer. Este distanță mare între pământ și Cer. Este distanță mare între mine și Hristos. Este distanță de nemăsurat între noi și Hristos. Și această distanță este depășită prin rugăciune. Și zic, rugăciunea Miluiește-mă! Miluiește-mă face puntea dintre Cer și pământ. De aceea la slujbele noastre auzim de nenumărate ori rostindu-se, strigând după Dumnezeu: Miluiește-mă! Doamne, miluiește! Doamne, miluiește-mă pe mine, păcătosul și lumea Ta!”
După vindecarea celor doi orbi, Evanghelia ne prezintă și cea de-a doua vindecare, a unui om mut. Este minunat cuvântul pe care îl spune despre această minune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Cuvântul lui Dumnezeu a venit să redea oamenilor Cuvântul cel dintotdeauna”. Evanghelia acestei Duminici se încheie cu mărturia Sfântului Evanghelist Matei: „Iisus străbătea toate cetățile și satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăției și vindecând toată boala și toată neputința în popor.” (Matei 9, 35)
Domnul nu obosește niciodată să ne caute. El trece și astăzi prin parohiile și comunitățile noastre, prin viața fiecăruia dintre noi și a tuturor laolaltă. Să ne întrebăm cu sinceritate: unde ne aflăm noi în raport cu personajele acestei Evanghelii? Suntem asemenea orbilor, gata să strigăm către Domnul după ajutor, chiar și atunci când ni se pare că El nu ne răspunde imediat? Avem curajul să-I spunem: „Da, Doamne, cred că Tu poți reda lumină vieții mele și vorbire curată mărturiei mele”? Sau, uneori, ne asemănăm cu fariseii, găsind scuze, cârtind și privind cu ochi răi binele care se întâmplă în jurul nostru?
Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu, Cel care a deschis ochii orbilor și a dezlegat limba mutului, să atingă și inimile noastre. Să vindece orbirea mândriei noastre, să ne dezlege limba de cuvinte deșarte și de osândirea aproapelui și să o îndrepte spre rugăciune, mulțumire și laudă. Iar astfel, văzând cu ochii credinței lucrările Sale minunate din viața noastră și din viețile celor din jurul nostru, să-I putem aduce slavă lui Dumnezeu în toate zilele vieții noastre.
În cadrul Sfintei Liturghii, numeroși credincioși s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.
