„Biserica ne cheamă să ne adăpăm la izvoarele apelor, să ne împărtăşim cu vinul mân­tuirii si al vieţii veşnice. Biserica noastră este chivernisitoarea Sfântului Duh care ne călăuzeşte în chip tihnit şi sigur la tot adevărul, la libertatea fiilor lui Dumnezeu, la bucuria întâilor născuţi, la pregustarea fericirii veşnice din Ceruri. Să-I îngăduim Duhului Sfânt să ne călău­zească, să ne lumineze, să ne insufle, să ne în­tărească şi să ne mângâie. Să nu-L împiedicăm. Să nu-L dăm uitării. Să nu-L întristăm. Avem mare nevoie de agonisirea Lui, de prezenţa Lui, de mângâierea Lui în vremurile noastre atât de nemângâietoare.” (Monahul Moise Aghioritul)

Duminica Cincizecimii a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie. La zece zile de la Înălțare și la 50 de zile de la Sfintele Paști, sărbătorim Pogorârea Duhului Sfânt sau Cincizecimea. Este Sărbătoarea care marchează momentul de constituire a Bisericii lui Hristos.

„De ce spunem că Biserica s-a întemeiat în ziua Cincizecimii? Biserica s-a întemeiat din vremea când Dumnezeu l-a chemat pe Avraam și Patriarhi și pe Prooroci. Biserica există din Vechil Testament. Dar acum Biserica prinde formă. Biserica se întemeiază, în sensul că Biserica se întemeiază ca Trup al lui Hristos de acum. E ziua întemeierii Bisericii pentru că firea omenească a lui Hristos se împarte neîmpărțit acum și Hristos întreg, cu firea Sa omenească, se află în fiecare credincios. Și aceasta este Biserica, în fiecare credincios e templu, nu doar templu al Duhului Sfânt, ci și Trup al lui Hristos, adică avându-L înăuntrul său pe Hristos întreg. Și aceasta este noul mod în care firea omenească a lui Hristos este prezentă în lume. De aceea și Cincizecimea este considerată ziua întemeierii Bisericii,” menționează Mitropolitul Hierotheos Vlachos.

Cincizecimea este evenimentul care deschide, la modul cel mai concret, lumea aceasta și pe om relației nemijlocite cu Dumnezeu și cu Împărăția Sa. Evenimentul Cincizecimii, așa cum este relatat în Faptele Apostolilor (cap. 2), ne arată ce înseamnă pogorârea Duhului Sfânt. „Aceasta este ce s-a spus prin Proorocul Ioil: Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul…” (Faptele Apostolilor 2, 17).

Este ziua desăvârșită, împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu-Tatăl, împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu-Fiul, Care le-a spus Apostolilor şi nouă prin ei: Nu vă voi lăsa orfani,  Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac (In 14, 16;18). „Sărbătoarea Cincizecimii este plinirea a tot ceea ce a făcut Hristos. El a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu și iat-o că ni se arată! El a promis că dumnezeiescul Duh va dezvălui tot adevărul și acest lucru se realizează. Universul, istoria, timpul, viața, totul este lămurit prin lumina cea mai de pe urmă, totul este umplut de un sens definitiv. Acesta a fost începutul în lume al „zilei celei mari și celei mai de pe urmă a Domnului,” ne spune părintele Alexander Schmemann.

După Sfânta Liturghie a fost oficiată slujba Vecerniei, numită și Vecernia plecării genunchilor, în cadrul acesteia sunt rostite șapte rugăciuni legate de Pogorârea Sfântului Duh. Ele invocă ajutorul Sfintei Treimi, amintind de cele șapte daruri ale Sfântului Duh, Care s-a pogorât în ziua Cincizecimii.

Dumnezeu să ne dea putere să ne păstrăm mintea și inima în duhul lui Hristos, iar roada lucrării Duhului Sfânt pentru fiecare din noi să fie: ”dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva cărora nu este lege. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm.” (Gal. 5, 22-26)

Această prezentare necesită JavaScript.

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.