Să nu dispreţuim mântuirea noastră, spunând că în timpurile de azi nimeni nu mai poate ajunge la sfinţenie. Totul este posibil acum, ca şi în vechime, şi nu numai voinţa singură ne poate urca la acele înălţimi. Să pregătim voinţa. Dumnezeu este gata să ne îndumnezeiască, dar numai cu consimţământul nostru şi nu contra voinţei noastre. Iar noi fugim ca nişte laşi, respingând această fericire. (Sfântul Simeon Noul Teolog)
Vineri, 6 mai 2022, Mănăstirea Suruceni l-a sărbătorit în rugăciune pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul așezământului monahal. Sfânta Liturghie a fost oficiată de slujitorii mănăstirii în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși.
Prezența sfinților în viața Bisericii are o însemnătate deosebită. Lucru firesc, de altfel, căci scopul și întreaga ei lucrare privesc sfințirea omului. Dumnezeu Însuși ne spune că toţi suntem chemaţi să devenim sfinţi: „Fiţi sfinţi pentru că Eu sunt Sfânt” (I Petru 1, 16). Sfinţii au fost oameni ca şi noi. S-au luptat şi ei cu unele păcate mai mari sau mai puţin mari, însă dorul lor de a-L aduce pe Hristos în inima lor nu a fost împiedicat de nimic din lumea aceasta. Despre aceasta ne vorbește și viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, pe care-l sărbătorim în această zi. Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, într-o familie creştină, şi a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian. S-a înrolat în armata romană, unde s-a remarcat prin curaj și vitejie, reușind să urce treptele ierarhiei militare. Ca aproape toţi mucenicii din acea perioadă, Sfântul Mucenic Gheorghe a fost nevoit, la un moment dat, să mărturisească faptul că era creştin şi să suporte blamarea din partea oficialilor păgâni, încarcerarea, torturi şi condamnarea la moarte.
Voința puternică și credință neclintită că „Viu este Dumnezeu” l-au făcut pe Mucenicul Gheorghe una dintre cele mai minunate pilde de trăire a credinței. Pentru Sfântul Gheorghe țelul vieții a devenit Hristos, viața sa s-a concentrat „pe cele de sus, iar nu pe cele pământești” (Col 3,2). „Aidoma tuturor martirilor, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe nu a pus nimic mai presus de Hristos. Nici viaţa lui, nici cariera profesională, nici faptul că provenea dintr-o familie cu bun nume, înstărită, nici faptul că era un om inteligent, nimic din toate acestea nu au fost mai importante atunci când a trebuit să îşi dea viaţa, drept jertfă, lui Hristos. Centrul vieţii sale Îl ocupa Hristos, credinţa în El. Nimic nu era mai important decât această credinţă ca expresie a dragostei neţărmurite pe care o manifesta faţă de Hristos”, ne spune PS Ignatie, episcopul Hușilor.
În prezent nu ni se mai cere această formă de mucenicie, de a ne dărui, la propriu, viața lui Hristos. Însă, fiecare creștin este chemat să-I urmeze Mântuitorului. A urma pe Hristos înseamnă să-L luăm pe El ca model şi criteriu, în gânduri, fapte, în orice alegere pe care o facem. Aceasta ne va ajuta să ne asemănăm Sfinților, celor care au biruit lumea, crezând din toata inima în cuvintele lui Hristos: „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea“ (In 16,33).
În închierea Sfintei Liturghii a fost organizat tradiționalul înconjur al Bisericii cu citirea Evangheliilor Învierii, după care a fost săvârșit un Tede-um de mulțumire.
Credincioșii prezenți s-au închinat la răcla cu părticele din moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, care se păstrează cu evlavie în Sfânta Mănăstire.
Atunci când înălțăm rugăciuni unui Sfânt, puterea lui se revarsă cu prisosinţă asupra noastră, dacă știm să-i urmăm și calea vieții, calea de luptă cu răul, nu doar cu cel care ne înconjoară, ci în special cu cel pe care-l purtăm în noi înşine și care ne distruge frumuseţea și sfințenia sădite în noi de Dumnezeu.
Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!