Singura misiune pe care o avem în lumea aceasta este să mergem în Cer, să ne întâlnim cu Sfinții. Aceasta să fie aspirația zilnică. (Arhim. Emilianos Simonopetritul)
Miercuri, 6 mai 2026, Mănăstirea Suruceni și-a sărbătorit hramul, cinstindu-l în rugăciune pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul așezământului monahal. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de slujitorii mănăstirii, în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși.
Prin Sfinții Săi, Dumnezeu ne arată că viața pământească este o pregătire pentru Împărăția cea veșnică. Ei ne descoperă curajul și îndrăzneala cu care se dobândește Împărăția Cerurilor.
Printre ei, ca o stea luminoasă, strălucește și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, care rămâne icoana vie a apărătorilor credinței, chip luminos al mărturisitorilor lui Hristos. Bărbat viteaz și înțelept, el a înțeles că cea mai mare bogăție a omului este sufletul, împlinind cuvântul Mântuitorului: „Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8, 35-37). Nimic din cele omenești nu i-a putut sta împotrivă în a trăi deplin dragostea pentru Hristos. Așa cum spune Nicolai Velimirovici: „Celui care are un țel mai mare decât lumea, lumea nu-i poate face nimic”. Acesta a fost și țelul Sfântului Gheorghe: dobândirea Împărăției lui Dumnezeu, mai presus de orice poate fi dobândit în această viață, trăind „în lume, dar nu din lume” (Ioan 15, 19).
Despre această taină a muceniciei trăite în Hristos ne vorbește și Sfântul Grigorie de Nyssa: „Căci pentru creștinul care a înaintat prin bună viețuire și prin darul Duhului la măsura vârstei duhovnicești a harului dat lui e o slavă și o desfătare și o bucurie mai mare decât orice plăcere să fie urât pentru Hristos, să fie prigonit pentru El, să rabde orice ocară și rușine pentru credința în Dumnezeu. Căci toată ocara și bătăile și prigonirile și celelalte pătimiri, până la cruce, toate sunt desfătare și odihnă și arvună a comorilor cerești, odată ce ele dau unuia ca acesta toată nădejdea în învierea și în bunătățile viitoare. (…) Căci însuși harul Sfântului Duh, stăpânind peste tot sufletul și umplând lăcașul lui de veselie și de putere, face sufletului dulci pătimirile prin nădejdea celor viitoare și copleșește simțirea durerii prezente.”
Nu este altă cale spre Dumnezeu decât cea pe care El Însuși ne-a arătat-o: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie!” (Marcu 8, 34). Urmându-L pe Hristos, Îl vom afla nu doar pe El, ci și pe noi înșine, în adevărata noastră chemare.
Aceasta este bucuria mucenicilor, o bucurie și o iubire care biruiesc lumea, născute din credința deplină în cuvintele Mântuitorului: „În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33).
Numeroși credincioși s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.
La încheierea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii a fost săvârșit tradiționalul înconjur al bisericii, cu citirea Evangheliilor Învierii, după care a urmat un Te Deum de mulțumire.
Credincioșii prezenți s-au închinat la racla cu părticele din moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, păstrate cu evlavie în Sfânta Mănăstire.
La final, toți cei prezenți au participat la agapa frățească pregătită de obștea monahală.
Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
