Prin sfinții Săi, Dumnezeu ne arată că biruința adevărată nu este a celor care câștigă lumea aceasta, ci a celor ce își curățesc inima și se silesc să moștenească Împărăția Cerurilor. Sfinții sunt cei care, cu râvnă și bărbăție duhovnicească, se ridică mai presus de valurile lumii și îndrăznesc să meargă spre Hristos, chiar și pe marea învolburată a ispitelor și suferințelor. Ei ne arată calea curajului, a dragostei jertfelnice și a statorniciei în credință.
În rândul Sfinților mărturisitori, Sfântul Gheorghe strălucește ca un luceafăr neapus al credinței și al curajului. Din ostaș al împăratului pământesc, Sfântul Gheorghe a devenit slujitor neclintit al Împăratului Ceresc, arătând prin viața sa puterea credinței lucrătoare prin dragoste și jertfă. Cu inimă curajoasă și nădejde nezdruncinată în Hristos, i-a biruit nu doar pe vrăjmașii văzuți, ci și pe cel nevăzut, diavolul, care i s-a arătat sub chipul balaurului – întruchipare a răului ce bântuie lumea.
Marți, 6 mai 2025, de Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul Mănăstirii Suruceni, obștea monahală, alături de numeroși credincioși, au înălțat rugăciuni comune la Sfânta Liturghie, săvârșită de soborul preoțesc al așezământului monahal.
„Tot ce a făcut Sfântul Gheorghe nu a făcut cu puterea sa, a făcut-o prin puterea lui Hristos, Care a biruit păcatul şi moartea şi a înviat din morţi şi dăruieşte putere oricărui credincios să-i biruiască şi el pe vrăjmaşii lui. În felul acesta, fiecare sfânt este o nouă dovadă că Hristos este adevăratul Dumnezeu. Viaţa, chinurile muceniceşti şi minunile sfinţilor nu pot să aibă o altă explicaţie decât una singură: că Hristos a înviat, trăieşte şi împărăţeşte şi că El este Cel care dăruieşte puterea şi harul Său ca oamenii neputincioşi şi păcătoşi să devină eroi şi martiri,” menționează Mitropolitului Augustin de Florina.
Voința puternică și credința neclintită că „Viu este Dumnezeu” l-au făcut pe Sfântul Gheorghe una dintre cele mai minunate pilde de trăire a credinței. Să-l cinstim dar și să-i urmăm statornicia; să dorim ca Dumnezeul lui să fie și Dumnezeul nostru. Să punem „piatra Hristos” la temelia vieții noastre, și nu ademenirile deșarte ale acestei lumi.
„Acest luminător ascunde o mare taină, care nu a fost cercetată îndeajuns, după cuviinţă. (…) Acest erou a izbutit să-şi întregească însuşirea de creştin nu doar prin mărturisirea credinţei, ci şi prin martiriu. Şi continuă să o facă şi după martiriul său. A cuprins în îmbrăţişarea sa Biserica, pe credincioşii tuturor veacurilor, din cele patru colţuri ale lumii. Şi acolo unde nu există încă Ortodoxia, unde stăpâneşte negura idolatriei, până şi acolo ajunge nechemat de nimeni şi face prezentă dragostea sa. Pe bună dreptate, a fost numit de Biserică „câştigătorul cununii”, „purtătorul de biruinţă” şi „marele mucenic”. Toţi mucenicii sunt mari, pentru că toţi şi-au jertfit viaţa şi au făcut arătată dragostea desăvârşită faţă de Hristosul nostru. Dar numirile de „purtător de biruinţă” şi „mare mucenic” nu ţin atât de bărbăţia dovedită în timpul chinurilor, ci, după părerea mea, de deplinătatea dragostei lui, vădită nu doar în răstimpul cât a trăit, ci şi după aceea, până la sfârşitul veacurilor, aşa încât să preîntâmpine orice tulburare a durerii şi să sprijine pe oricine cheamă numele său,” spune Părintele Iosif Vatopedinul.
În închierea Sfintei Liturghii a fost organizat tradiționalul înconjur al Bisericii cu citirea Evangheliilor Învierii, după care a fost săvârșit un Tede-um de mulțumire.
Credincioșii prezenți s-au închinat la răcla cu părticele din moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, care se păstrează cu evlavie în Sfânta Mănăstire.
Atunci când înălțăm rugăciuni către un Sfânt, puterea lui se revarsă asupra noastră nu doar ca o binecuvântare din afară, ci și ca o întărire lăuntrică, în măsura în care ne străduim să-i urmăm pilda de viață, lupta cu răul, cu ispitele văzute și nevăzute, mai ales cu vrăjmașul ascuns înlăuntrul nostru, care întunecă chipul lui Dumnezeu din noi. Evlavia față de un Sfânt ne împărtășește, în chip tainic, și ceva din darurile lui. Dacă dorim să dobândim curajul, dragostea jertfelnică și credința Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, să-l chemăm cu încredere în rugăciune, să-i cerem ajutorul în luptele noastre. Și atunci când ne vom confrunta cu o încercare grea, vom simți cu adevărat cum sprijinul său tainic, dar puternic, asemenea unei lumini aprinse în mijlocul întunericului.
La final, toți cei prezenți au participat la o agapă organizată de obștea monahală.
Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!