Vrând să mântuiască neamul omenesc din înșelăciunea vrăjmașului, Domnul cel iubitor de oameni te-a dăruit pe tine să fii Maică nouă, pământenilor. Tu să fii nouă ajutor, acoperământ și scutire, celor întristați mângâiere, celor mâhniți bucurie, celor asupriți apărătoare și să scoți din adâncul păcatelor pe toți care cântă: Aliluia! (Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului)
În duh de rugăciune au fost obştea monahală și credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie de Praznicul Acoperământului Maicii Domnului. Această Sărbătoare ne aduce aminte de ocrotirea și mijlocirea neîncetată a Născătoarei de Dumnezeu pentru lume. Deși evenimentul își are originea în Constantinopol, în vremea împăratului Leon cel Înțelept (886–912), mesajul Sărbătorii depășește contextul istoric, rămânând viu și puternic pentru oamenii de astăzi, căci arată rolul Maicii Domnului în mântuirea credincioșilor și legătura ei neîntreruptă cu Biserica. Sărbătoarea Acoperământului pune în lumină iubirea și purtarea de grijă a Preasfintei Fecioare pentru lume. Acoperământul ei este semnul rugăciunii neîncetate și al ocrotirii revărsate asupra lumii, dar și imaginea legăturii vii dintre cer și pământ, unde sfinții, îngerii și oamenii se unesc în aceeași slujire.
Maica Domnului ne ocrotește neîncetat prin rugăciunile sale. Ea este mijlocitoarea cea neobosită, rugătoarea pentru lume, izvorul milei și al mângâierii dumnezeiești. Ascultă suspinele inimilor, alinând durerea celor necăjiți și întărind pe cei care trec prin încercări. Așa cum spunea Sfântul Dumitru Stăniloae, „În Maica Domnului avem în cer o inimă de mamă.” Iar această inimă milostivă nu încetează a se pleca spre nevoile noastre, purtându-ne rugăciunile către Fiul ei.
Despre această grijă neobosită, Sfântul Siluan Athonitul scria: „Ea viețuiește în ceruri și neîncetat vede slava lui Dumnezeu, dar nu ne uită nici pe noi, cei lipsiți, și cu milostivirea sa acoperă tot pământul.” Pentru fiecare creștin, Maica Domnului este sprijin și nădejde, călăuză în necazuri și bucurie cerească în clipele de pace. Ea este oglinda curată a dragostei lui Dumnezeu, tăria celor slabi și scăparea celor aflați în primejdii.
Să nu uităm niciodată să ne întoarcem privirea și rugăciunea către Ea, cea care ne iubește ca o adevărată Mamă. Starețul Efrem Vatopedinul ne îndeamnă:
„Nu uitați să vă rugați, nu uitați să chemați numele lui Hristos, nu uitați, în necazurile pe care le aveți, să priviți fața Maicii Domnului și să o simțiți ca pe mama voastră adevărată, iar aceasta va veni să vă ajute, să vă mângâie, să fie alături de voi.”
„Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!”
