„Sfinții, datorită viețuirii lor în Hristos, sunt ca o epifanie a lui Dumnezeu pe pământ. Viața lor este o irumpere a dumnezeiescului asupra pământescului. Sunt oglinda deplină a stării de îndumnezeire, rezultate din metabolizarea autentică a harului Duhului Sfânt în viața lor. Existența lor este o fulminantă pledoarie pentru autenticitate, plenitudine și, mai ales, trăire a vieții lui Hristos, prin Taine și asceză purificatoare de patimi și de tot ceea ce denaturează, degradează omul în configurația sa duhovnicească, de făptură creată după chipul și asemănarea Lui. Sfinții sunt manifestul fulgerător și persuasiv al adevărului că viața merită să fie trăită la altitudinea existenței în har și cu intenția precisă de a coborî Treimea în sălașul de lut al ființei noastre.” (PS Ignatie, Episcopul Hușilor)
În Duminica a II-a din Postul Mare, dedicată Sfântului Grigorie Palama, Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare a fost oficiată de slujitorii mănăstirii, în prezența obștii monahale și a credincioșilor veniți pentru a înălța rugăciuni comune. Fiecare duminică din Postul Mare are o semnificație aparte, fiind dedicată unui moment important din viața Bisericii Ortodoxe, unui Sfânt cu un rol esențial în viața duhovnicească sau unui pasaj evanghelic cu un mesaj profund. Duminica a II-a din Postul Mare este marcată de învățăturile Sfântului Grigorie Palama, care ne-a lăsat moștenire un adevăr fundamental: omul poate să devină părtaș luminii dumnezeiești necreate.
Dumnezeu Însuși este Lumină: „Eu sunt Lumina lumii”, ne spune Mântuitorul (In 8, 12), iar Biserica ne învață: „Lumină este Tatăl, Lumină este Fiul, Lumină este Duhul Sfânt”. Pentru Sfântul Grigorie Palama, teologul luminii necreate, dar și pentru mulți alți Sfinți ai Bisericii a căror învățătură o sistematizează acesta, unicul mijloc pentru a atinge adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu, adică împărtășirea reală de Lumina necreată, îl reprezintă calea despătimirii, a unirii cu Dumnezeu prin rugăciune, care duce la îndumnezeire.
Această lumină nu este rezervată doar aleșilor, ci poate fi împărtășită de orice creștin care se nevoiește cu atenție, conlucrând cu harul dumnezeiesc și curățindu-se de patimi, așa cum spune Sfântul Grigorie Palama: „Când «se luminează de ziuă şi Luceafărul răsare în inimile noastre» (2 Petru 1, 19) atunci adevăratul om – mintea – iese să-şi săvârşească lucrarea adevărată (Ps. 103, 24). Şi călăuzit de această lumină, urcă pe calea care duce la munţii cei veşnici. (…) Mai degrabă, se înalţă cu adevărat în nespusa putere a Duhului şi, cu o înţelegere duhovnicească mai presus de cuvinte, aude negrăite graiuri (2 Cor. 12,4) şi vede cele nevăzute.”
Astfel, vederea luminii dumnezeiești este o pregustare a unirii cu Dumnezeu, o taină care se descoperă celor ce trăiesc viața sacramentală și ascetică a Bisericii. Fără această tămăduire, omul nu-L va putea vedea pe Dumnezeu ca Lumină la cea de a doua venire a Sa, iar această Lumină riscă să i se facă foc mistuitor. După cum spune IPS Hierotheos Vlachos: „Trebuie să ne tămăduim pentru a-L vedea pe Dumnezeu ca Lumină, la cea de a doua venire a Sa, iar această Lumină să ni se facă viață, nu foc, care va fi iadul. Tămăduirea o putem dobândi trăind viața sacramentală și ascetică a Bisericii. În ea aflăm însemnătatea Ortodoxiei. Dacă aceste premise lipsesc, Ortodoxia este ideologie și nu mântuiește.”
În cadrul Sfintei Liturghii, numeroşi credincioşi au primit împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.