„Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau prorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce nu se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în Împărăţia Cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în Împărăţia Cerurilor.” (Mt. 5, 14-19)
Biserica Ortodoxă îi cinstește în fiecare an la 30 ianuarie /12 februarie pe Sfinții Trei Ierarhi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Ioan Gură de Aur. Sfânta Liturghie oficiată în cinstea Sfinţilor „Marilor arhierei cei luminați la minte de Sfânta Treime” a reunit în rugăciune obştea mănăstirii și credincioșii veniți pentru a participa la slujba de Sărbătoare.
Sfinții Trei Ierarhi au luminat și luminează precum stelele pe bolta Bisericii, cu viața lor, cu cuvântul, dar și cu tăcerea lor. Au trăit în asceză, studiind, rugându-se, lăsându-se cu totul în mâinile Lui Dumnezeu. Și-ar fi dorit să trăiască neștiuți de nimeni, în liniște și rugăciune, dar Dumnezeu a vrut să-i facă cunoscuți pe acești credincioși fii ai Săi. El îi trimite în lume pentru a păstori poporul Lui Dumnezeu, pe cei tulburați de rătăcirile ereticilor, pe cei împresurați de patimi și de neputințe.
Acești Trei Mari Ierarhi au fost asemenea Apostolilor, au schimbat lumea după Evanghelie și nu Evanghelia după lume. Sub persecuții, victime ale intrigilor, ei au continuat să iubiească, să slujească și să-L mărturisească pe Mântuitorul Hristos. Ei ne învață să ne asumăm credința, să o transpunem în viața noastră.
„Sfinţii Trei Ierarhi sunt socotiţi pe drept cuvânt Dascăli ai Bisericii şi ai lumii, stâlpi ai educaţiei şi culturii, de Dumnezeu purtători şi totdeauna smeriţi. Au fost învăţători ai vieţii practice şi ai teoriei, asceţi lucrători ai trezviei, curăţiei şi rugăciunii, de Dumnezeu văzători şi teologi. După Sfântul Grigorie Teologul, este un lucru măreţ să vorbească cineva despre Dumnezeu, dar şi mai mare este curăţirea sufletului, de vreme ce înţelepciunea lui Dumnezeu nu sălăşluieşte în sufletul necurăţit. Aceeaşi teologie o mărturisesc şi Sfinţii Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur, acesta din urmă subliniind adeseori că o viaţă stricată devine piedică în calea înţelegerii dogmelor şi adevărurilor înalte ale credinţei noastre. Am putea spune că învăţătura Sfinţilor Trei Ierarhi, atunci când o abordăm prin prisma propriilor lor premise, lărgeşte inimile noastre, făcându-le să guste dulceaţa Adevărului Bisericii,” menționează părintele Moise Aghioritul.
Viaţa, scrierile, gândirea și simţirea celor Trei Mari Ierarhi au fost o adevărată teologie, dar nu în felul în care înţelegem noi, astăzi, teologia, din perspectiva cercetării. „Pentru ei, teologia însemna, în primul rând, vorbirea venită de la Dumnezeu, asumată prin experienţă (prin trăire), metabolizată, și apoi dăruită înspre cei pe care îi păstoreau. Cu alte cuvinte, teologia era cuvântul care venea de la Dumnezeu înspre om, și omul, în urma asumării acestei cuvântări venite de la Dumnezeu, prin experienţă și prin vederea Lui, o transmitea oamenilor,” ne spune PS Ignatie, Episcopul Hușilor.
Sfinții Trei Ierarhi sunt dascălii și păstorii noştri, care din dragoste, asemenea lui Hristos, și-au pus sufletul pentru noi. Ne sunt modele, sunt rugători şi mijlocitori pentru noi. Să-i cinstim şi să-i iubim, să le cerem mereu ajutorul şi sfatul, citindu-le și urmându-le învățăturile, înălțând rugăciunile pe care ei ni le-au lăsat.
Sfinților Trei Ierarhi, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!