„Împărăţia Cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea” (Matei 11, 12). Cei ce ştiu să se silească, să exerseze, să insiste, să se străduiască, ei răpesc Împărăţia lui Dumnezeu. Cei ce sunt trândăvi, sunt leneşi, care nu pot, care se predau în felul acesta sinelui lor relaxat, ei rămân fără gusturi, fără roade. Pe scurt, acest lucru înseamnă că fără luptă, fără asceză, lucrurile nu vor putea să urmeze calea cea bună pentru sufletul nostru. (Mitropolitul Nicolae din Messogia si Lavreotiki)
În Duminica a IV-a din Postul Mare, obștea monahală și credincioșii prezenți la Mănăstirea Suruceni au participat la Sfânta Liturghie, oficiată de slujitorii mănăstirii. Această Duminică este dedicată cinstirii Sfântului Ioan Scărarul, un mare nevoitor al secolului al VII-lea, cunoscut pentru lucrarea sa de referință, Scara dumnezeiescului urcuș. Instituirea acestei prăznuiri este menționată în documente încă din secolul al XV-lea, după cum consemnează părintele Makarios Simonopetritul în Triodul explicat. El subliniază că această Duminică, împreună cu cea a Sfintei Maria Egipteanca, conturează o etapă ascetică în cadrul Triodului: „Dacă primele două duminici se distingeau ca o perioadă dogmatică, transferarea praznicelor Sfinţilor Ioan Scărarul și Maria Egipteanca a permis definirea unei a doua perioade, ascetică, în ciclul duminicilor din Postul Mare.” Astfel, această zi ne îndeamnă să urmăm urcușul duhovnicesc, călăuziți de învățăturile Sfântului Ioan Scărarul, care ne descoperă adâncul sufletului omenesc și calea spre desăvârșire.
„Scara” are 30 de trepte, fiecare dintre ele corespunzând unei virtuți și opusului acesteia. Prima treaptă presupune debarasarea de grijile lumești, de tot ceea ce ne risipește și ne hipnotizează din punct de vedere material, iar ultima treaptă este încununată de cele trei virtuți teologice – credința, nădejdea și dragostea. Această scară este puntea dintre pământ și cer, între punctul în care ne aflăm și destinația la care suntem chemați să ajungem. Sfântul Ioan Scărarul face cunoscute cele 30 de trepte sau virtuți prin care călugării, destinatarii inițiali ai lucrării sale, și prin extensie toți creștinii, trebuie să le parcurgă pentru a se uni cu Dumnezeu.
Sfântul Ioan ne amintește că, la ieșirea sufletului din trup, nu vom fi întrebați dacă am săvârșit minuni sau dacă am fost văzători cu duhul, ci dacă am plâns pentru păcatele noastre: „Nu vom fi învinuiți, o, prieteni, la ieșirea sufletului, că nu am săvârșit minuni, nici că n-am teologhisit, nici că n-am fost văzători cu duhul, dar vom da negreșit socoteală lui Dumnezeu pentru că nu am plâns” (Scara VII, 73). Aceasta este o chemare la pocăință autentică, la recunoașterea greșelilor și la smerenie, deoarece nu faptele mărețe ne vor aduce mântuirea, ci lacrimile sincere de căință și dorința de îndreptare, care ar trebui să ne însoțească mai ales în Postul Mare.
Sfântul Iustin Popovici menționează că drumul către Cer nu este doar o chestiune de postire trupească, ci și de nevoință duhovnicească: „Scara Raiului depinde de tine. Dacă postesc cu străpungere, cu evlavie, cu plâns, cu lacrimi, și mai apoi întrerup acestea, iată, am început să construiesc scara de la pământ la Ceruri și eu însumi am frânt-o și am distrus-o. […] Dacă vei posti material, iar duhovnicește îți vei hrăni sufletul cu oarecari păcate, sau cu patimi ascunse, iată, scara postului pe care începi să o înalți de la pământ la Ceruri, singur o dărâmi, singur o distrugi.” Prin urmare, postul adevărat trebuie însoțit de rugăciune, de pocăință și de luptă împotriva păcatului, pentru ca el să fie un mijloc real de înălțare sufletească.
Deși Scara a fost scrisă de un monah pentru confrații săi de nevoință, este un tratat duhovnicesc valoros pentru orice creștin care dorește să se desăvârșească. Mitropolitul Kallistos Ware subliniază acest aspect: „Să nu fie Scara de niciun folos mirenilor? Cu siguranţă, nu. De fapt, ea a fost şi este citită cu cel mai mare profit de mulţimea creştinilor care au familii şi, oricare ar fi fost intenţia originară a autorului, beneficiul pe care l-au avut cititorii «din lume» ai Scării a fost unul enorm. Nu este nimic surprinzător în aceasta… Fiindcă atât monahii, cât şi cei căsătoriţi, toţi botezaţi în numele Sfintei Treimi, răspund la aceeaşi chemare a Evangheliei. Forma exterioară a răspunsului lor poate varia, dar drumul este, în esenţă, identic.”
Astfel, Scara dumnezeiescului urcuș nu este doar un îndrumar pentru monahi, ci un ghid universal pentru toți cei care doresc să trăiască în lumina virtuților și să-și îndrepte pașii spre Dumnezeu. Învățăturile Sfântului Ioan Scărarul rămân un far călăuzitor, arătându-ne calea spre curăția inimii și comuniunea cu Hristos.
Să-l rugăm pe acest mare părinte duhovnicesc să ne sprijine în urcușul nostru duhovnicesc, să ne întărească în luptele împotriva patimilor și să ne fie călăuză spre dobândirea virtuților, pentru ca, prin harul și mijlocirea sa, să ne construim propria scară spre Împărăția Cerurilor.
În cadrul Sfintei Liturghii, numeroşi credincioşi au primit împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.