Tânjeşte sufletul meu după Domnul şi cu lacrimi îl caut pe El. Cum să nu Te caut? Tu m-ai căutat mai înainte şi mi-ai dat a mă îndulci în Duhul Tău cel Sfânt, şi sufletul meu Te-a iubit. (Sfântul Siluan Athonitul)

In Duminica a XXXIII-a după Rusalii, numită și a lui Zaheu Vameșul, la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Suruceni, Sfânta Liturghie a fost oficiată de soborul preoțesc în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși. Răspunsurile la strană au fost oferite de corul mănăstirii. 

Fiecare creştin a avut parte de o minunată şi unică întâlnire cu Dumnezeu, căci Mântuitorul Hristos, Care a venit în lume ca să-l caute şi să-l mântuiască pe cel pierdut, nu încetează să Se descopere pe Sine în chip diferit fiecărei persoane în parte, după cum s-a întâmplat și cu vameșul Zaheu. Dumnezeu nu este interesat de tacticile noastre, oricât de religioase ar fi ele, ci de disponibilitatea de a păși pe calea pocăinței. Pe aceasta a văzut-o la Zaheu şi l-a ajutat să se schimbe, ca să primească mântuire atât el, cât şi întreaga lui casă.

„Zaheu şi-a dorit „lucrul bun”, el a dorit să-L vadă şi să se apropie de Hristos. El este primul simbol al pocăinţei, pentru că pocăinţa începe ca o redescoperire a naturii profunde a tuturor dorinţelor; dorinţa după Dumnezeu şi după dreptatea Lui, după viaţa adevărată. Zaheu este „scund” — neînsemnat, păcătos şi mărginit — totuşi dorinţa lui a biruit peste toate acestea. El a „forţat” atenţia lui Hristos; L-a adus pe Hristos în casa lui. Aceasta este deci prima vestire, prima invitaţie: sa conștientizăm ceea ce avem cel mai profund și adevărat în noi, să conștientizăm setea și foamea pentru Absolutul Care este în noi, chiar dacă îl ştim sau nu”, ne spune pr. Alexander Schmemann.

Spre urmarea exemplului lui Zaheu ne îndeamnă și Sfântul Nicolae Velimirovici: „Noi suntem păcătoşii pentru care Domnul, Viteazul, a venit pe pământ. Negrăita iubire pentru noi L-a adus din ceruri să caute pe cei pierduţi, să mântuiască pe cei păcătoşi!  Uitaţi-vă la Zaheu cel mic, care în dorinţa de a-L vedea pe Domnul s-a înălţat. Hristos Se apropie de noi cum S-a apropiat şi de el atunci, împresurat de o mare de oameni, unii drepţi, iar alţii cârtitori. (…) Să alergăm să ne înălţăm ca să-L vedem. Nimic, din tot ce-a fost şi din tot ce este, nu-i atât de vrednic de privit. Să ne ridicăm din drumul mocir­los pe care ne-am târât până acum; să ne urcăm într-un copac înalt. El va veni, cu siguranţă va veni la noi. Preafericit cel pe care îl va chema dulcele glas, glasul din a cărui dulceaţă se adapă îngerii!”

În cuvântul de învățătură, adresat celor prezenți, Prot. mitr. Victor Ceresău a vorbit despre întâlnirea dintre vameșul Zaheu și Mântuitorul Hristos, întâlnire care trebuie să se întâmple și în viețile noastre, pentru ca și noi, asemenea lui Zaheu, să dorim să-L vedem, să-L auzim și să-L cunoaștem, pentru ca apoi să urmăm voii și poruncilor Lui mântuitoare. 

              Poți să dai omului toți banii lumii, toată avuția lumii sau toată sărăcia lumii, poți să faci omului tot binele sau tot răul, dar dacă se va mântui acel om, până la urma este propria sa răspundere. (Pr. Rafail Noica)

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.