Datorită adâncii ei smerenii, Maica Domnului a atras asupra sa cercetarea plină de har a lui Dumnezeu şi s-a învrednicit de cea mai înaltă chemare. Mândria, plină de ticăloşia îndumnezeirii de sine, i-a aruncat în iad chiar şi pe îngerii din cer. Acum, prin smerenia ei, Maica Domnului se deşertează pe sine de toată zidirea, pentru a-I da lui Dumnezeu tot locul şi toată libertatea să Se sălăşluiască într-însa şi s-o înalţe la cer. Dacă dragostea, cea mai înaltă dintre virtuţi, „îndelung rabdă… nu pizmuieşte… nu se laudă… nu cade niciodată“, după cuvântul Apostolului (1 Cor. 13, 4-8), aceasta este cu putinţă pentru că este întărită şi ajutată de smerenie. Smerenia este calea pe care Dumnezeu Mântuitorul S-a pogorât pe pământ, iar noi suntem chemaţi să ucenicim la şcoala smereniei Sale, ca să devenim pe veci ai Lui. (Arhim. Zaharia Zaharou)
În duh de rugăciune s-au unit obştea monahală și credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie praznicală de Sărbătoarea Bunei Vestiri. Buna Vestire este un moment crucial în planul divin al mântuirii, fiind considerat începutul mântuirii noastre. Sfântul Grigorie al Neocezareei ne îndeamnă să aducem lui Dumnezeu ca jertfă toate praznicele și imnele de laudă, „dar mai întâi de toate, Buna Vestire a Maicii Domnului, căci ea s-a făcut nouă începătură a toată bunătatea”.
Prin Născătoarea de Dumnezeu, Arhanghelul aduce vestea cea bună întregii umanități: Fiul lui Dumnezeu vine în lume, asumându-Și deplin firea noastră umană, ca să o vindece, să o înnobileze și să o îndumnezeiască. Astfel, Întruparea Domnului înseamnă cea mai autentică și profundă apropiere a Sa de oameni. „Prezența Lui nu va mai inspira nici amenințare, nici teamă, El vine întru bucuria și plenitudinea copilăriei. Prin ea, acum va fi Împărat un Prunc, un copil gingaș fără apărare, însă, în ciuda acestora, prin El toate forțele răului vor fi deposedate de putere pentru totdeauna”, menționează pr. Alexander Schmemann.
Totul a început însă cu un răspuns simplu, dar plin de curaj și smerenie: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău”. Acest cuvânt al Maicii Domnului are o importanță covârșitoare pentru întreaga omenire. În el se găsește acordul deplin cu voința lui Dumnezeu și, totodată, începutul drumului nostru înapoi spre Raiul pierdut. Prin neascultarea protopărinților noștri am fost izgoniți din grădina desfătării, dar prin ascultarea Fecioarei Maria ni se deschide din nou poarta. Iar dacă și noi vom răspunde cu credință: „Iată robii Domnului, fie nouă după cuvântul Tău”, vom primi toate cele ce ni se întâmplă ca pe lucrarea Sa spre bine. „Celor ce iubesc pe Dumnezeu, toate li se lucrează spre bine” (Rom. 8, 28).
Întruparea Mântuitorului n-ar fi fost cu putință fără consimțământul liber al Maicii Domnului, așa cum n-ar fi fost posibilă fără voința creatoare a lui Dumnezeu. Din această întâlnire a libertății omului cu iubirea divină s-a născut începutul mântuirii noastre. Arhanghelul Gavriil a adus această veste nu doar Mariei, ci și fiecăruia dintre noi: că Fiul lui Dumnezeu coboară în lume, pentru a ne izbăvi de moarte. Această vestire continuă să răsune, tainic, în inimile celor care Îl caută, căci și noi suntem chemați să devenim lăcașuri vii ale Duhului Sfânt, în care Hristos să poată locui cu adevărat.
În cadrul Sfintei Liturghii, numeroși credincioși s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.