„Toţi suntem săraci fără Hristos, toţi suntem orbi, ologi, nevolnici. Numai El, Domnul, poate să ne înavuţească cu bogăţiile Lui cele nemincinoase, să ne vindece de neputinţele noastre, să îndrepte mâinile noastre spre fapta cea bună şi picioarele noastre în calea cea dreaptă. Numai El poate să ne deschidă ochii inimii şi să ne dea vederea vieţii ce ne aşteaptă, darul de nuntă, zestrea de bucurie fără sfârşit.” (Sfântul Nicolae Velimirovici)
În Duminica a XIV-a după Rusalii, numeroși credincioși au trăit bucuria duhovnicească a rugăciunii alături de obștea monahală a Mănăstirii Suruceni. Mesajul parabolei acestei Duminici ni-L descoperă pe Dumnezeu-Împăratul, Care ne cheamă la Cina Euharistică – Sfânta Împărtăşanie, adică la mântuire, aşa cum ne cheamă un prieten foarte apropiat la nunta fiului său. Totodată, această pildă ne spune că toţi suntem invitaţi să participăm la această nuntă, însă doar cei care răspund chemării şi se pregătesc, având haină de nuntă, se vor bucura cu adevărat de ea.
La fiecare Sfântă Liturghie primim „medicamentul nemuririi”, Sfânta Împărtășanie, antidot pentru a nu muri, ci a fi vii în Dumnezeu. Ni se dăruieşte Însuşi Hristos, sub chipul vinului şi al pâinii euharistice, preschimbate în Trupul şi Sângele Lui. Este locul întâlnirii noastre reale, personale şi comunitare cu Hristos şi, prin El, cu întreaga Sfântă Treime. Mai mult, încredinţaţi fiind că este „medicament”, niciodată nu vom mai vedea Sfânta Împărtășanie ca pe un „premiu”, ca pe o „răsplată” pentru nevoinţele noastre, ci ca pe hrana care ne îndumnezeieşte şi ne face să devenim „mai oameni”.
„Motivul cel mai des invocat în favoarea unei cât mai rare împărtăşiri este nevrednicia. Considerăm că este o motivaţie diavolească, chiar dacă termenul este foarte dur. De ce? Nevrednicia care ne ţine departe de Hristos este una diavolească. În schimb, nevrednicia care ne apropie de Hristos, singurul care ne face cu adevărat vrednici („Şi mă învredniceşte ca, fără de osândă, să mă împărtăşesc cu Preacuratele Tale Taine”), ca urmare a inimii noastre zdrobite de durerea pocăinţei, este una dumnezeiască”, ne spune Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor. Vorbind despre Taina Euharistiei, Sfântul Dumitru Stăniloaie menționează: „Împărtăşania mai deasă, cu toată pregătirea, face ca în trupul şi sângele nostru să se întipărească tot mai mult Trupul şi Sângele Cel Curat şi Înviat al lui Hristos, făcându-ne tot mai asemenea sfinţilor în curăţie, în dragoste, în duh de jertfă şi în puterea de a învia spre viaţa de veci, întru fericire. Astfel, devenim tot mai mult fii ai Tatălui după har şi fraţi între noi, în Hristos…”
Prin împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, în care sălășluiește trupește întreaga plinătate a Dumnezeirii (Coloseni 2, 9), noi Îl primim pe Însuși Dumnezeu în sufletul și în trupul nostru. De ce nu am face tot posibilul pentru a-L primi ori de câte ori ne este oferit acest mare dar?
În cadrul Sfintei Liturghii, numeroși creștini s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
„Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, să vă apropiați!”
