„Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută.” (Evrei 11, 6)
Duminica a IV-a după Cincizecime a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie. Evanghelia acestei Duminici scoate în evidenţă atitudinea pe care a avut-o sutaşul faţă de Mântuitorul Hristos în momentul în care i-a împărtăşit faptul că are o slugă bolnavă. Sutaşul are încredere în puterea cuvântului lui Dumnezeu. Recunoaşte puterea dumnezeiască a cuvântului lui Hristos, că nu era nevoie de prezenţa fizică a lui Hristos lângă cel bolnav, că îl poate vindeca de la distanţă. Această atitudine ne dezvăluie nu numai smerenia sutaşului, ci şi o credinţă profundă, extraordinară.
Credinţa este legătura vie cu Dumnezeu, clădirea relaţiei personale cu Dumnezeu. La aceasta suntem îndemnați fiecare dintre noi. „Ce sens are să cunosc lucruri despre Dumnezeu, dar să nu-L trăiesc pe Dumnezeu? Ce însemnătate are că eu cunosc deplina acrivie a dogmelor, dacă inima mea nu trăieşte prezenţa Lui? Credinţa este aceasta: să trăiesc prezenţa lui Dumnezeu ascultând de cuvântul Domnului şi de strigătul Bisericii: „Voiesc ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” pentru fiecare rob, pentru fiecare păcătos”, ne spune părintele Varnava Iankos.
Credința, smerenia și dragostea sunt virtuți alese care au împodobit sufletul sutașului și pe care se cade să le dobândim și noi în urcușul nostru duhovnicesc. În acest context, PS Ignatie, Episcopul Hușilor menționează că „sutaşul ne învaţă că Hristos este pretutindeni. Nu este nevoie să vină în casa ta, să Îl vezi fizic, este nevoie doar să fii credincios, să ceri cuvântul Lui şi să ai smerenie. Dumnezeu vine acolo unde este smerenie. Nu stă în inima unui om trufaş, orgolios. El nu se poate odihni într-o inimă mândră. Un om mândru este un om foarte neliniştit, conflictual, nu îl mulţumeşte nimic. Omul smerit este cel în care se sălăşluieşte Dumnezeu.”
Sutașul ar trebui să fie un model duhovnicesc pentru noi. Dacă vom dobândi credința lui profundă, vom reuși să depășim orice greutate sau problemă. Să exersăm smerenia pentru a ne asemăna cu Dumnezeu și pentru a iubi mai mult. Să stăm cu tărie și luciditate duhovnicească în suferințe și necazuri, căci acestea ne ajută, așa cum spunea Sfântul Paisie Aghioritul, să obținem în paşaportul spre Rai viza încercărilor.