„Eu pentru tine M-am făcut Om; pentru tine M-am îmbrăcat în trup, iar tu zici «om nu am»?” (Vecernia Sărbătorii).
În Duminica a IV-a după Paşti, cea „a slăbănogului“, Sfânta Liturghie a fost oficiată de slujitorii mănăstirii în prezența obștii monahale și a creștinilor veniți pentru a înălța rugăciuni comune. Această Duminică, prin citirea din Sfânta Evanghelie de la Ioan (5, 1-15), ne prezintă minunea vindecării slăbănogului întâlnit de Mântuitorul Hristos la scăldătoarea Vitezda. Dacă în majoritatea cazurilor Mântuitorul îi vindecă pe cei în suferinţă la cererea acestora, atunci în cazul vindecării paraliticului, Dumnezeu Însuși vine în întâmpinarea celui care cu răbdare a aşteptat 38 de ani tămăduirea sa. Când este întrebat dacă vrea să se vindece, slăbănogul răspunde afirmativ, însă spune că «nu are om», nu are cine să-l arunce în scăldătoare pentru a fi vindecat.
Paraliticul din Evanghelie exprimă condiţia omului ce s-a înstrăinat de Dumnezeu prin păcatul neascultării: „Doamne, nu am om…!”, iar înstrăinarea de Dumnezeu duce la însigurare și faţă de semeni, după cum ne spune părintele Dumitru Stăniloaie: „Oamenii şi-au procurat astfel, prin păcat, nu numai despărţirea de Dumnezeu, ci şi despărţirea dintre ei“. Prin întruparea Mântuitorului Hristos se schimbă radical lucrurile. El este Dumnezeu-Omul și aceasta trebuie să fie direcţia nădejdii noastre. Nu ne mai punem nădejdea într-un om, ci în Dumnezeu-Omul. Dacă până atunci oamenii aşteptau ajutor de la intervenţiile rare şi extraordinare ale lui Dumnezeu, după intrupare, Dumnezeu vine printre ei, devine accesibil oricând și oricărui om care Îl caută.
„Iisus Hristos nu este numai omul pe care Îl aştepta paraliticul să-l ajute să intre în apă, ci este şi Dumnezeu Însuşi Care îl vindecă prin cuvânt, fără să mai fie nevoie să mai intre în apă. Și nu-l vindecă numai trupeşte, ci îi vindecă şi sufletul. Biserica Mântuitorului Hristos, realitatea în care se îngemănează cele lumeşti cu cele dumnezeieşti, este o scăldătoare Vitezda, dar care nu funcţionează după principiul coborârii episodice a îngerului Domnului, ci după principiul prezenţei şi intâlnirii directe cu Mântuitorul Hristos, cu Dumnezeu-Omul,” ne spune pr. prof. Constantin Coman.
Hristos este Omul desăvârşit, Cel Care vindecă, de orice fel de nedesăvârşire, firea umană rănită de păcat. El este Dumnezeu-Omul, Care ne vindecă, Cel către care ar trebui să ne îndreptăm privirea fiecare dintre noi. „Hristos este Omul adevărat, cel mai autentic, cel mai frumos, pe care ar trebui să Îl chemăm să ne vindece de orice fel de slăbănogire, de orice rană pe care ne-o provoacă păcatul. Răspunsul la această dezamăgire «nu am om» este Însuşi Hristos. Vindecarea de păcat, de moarte – care a intrat în lume prin neascultarea lui Adam -, în gândirea ortodoxă, se numeşte îndumnezeire. Îndumnezeirea omului este ridicarea lui la demnitatea şi frumuseţea de a fi părtaş firii dumnezeieşti, de a se lăsa firea umană pătrunsă de energiile dumnezeieşti, de lumina necreată, ca în felul acesta să capete o strălucire mult mai minunată decât o avea Adam însuşi”, menționează PS Ignatie, Episcopul Hușilor.
Dumnezeu nu face minuni doar într-o zi anume și cu anumiți oameni, ci în toate zilele face minuni cu cei care-și doresc o viață nouă. El nu ne lasă în neputința noastră, ci ne oferă ajutor și sprijin, ne oferă Trupul şi Sângele Său, pentru a ne vindeca și a ne reaşeza sănătoşi în Împărăţia lui Dumnezeu.
În cadrul Sfintei Liturghii, numeroşi credincioşi au primit împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.