„Pildă de pocăinţă avându-te pe tine, preacuvioasă Marie, roagă pe Hristos să ne dăruiască nouă aceasta în vremea postului; ca în credinţă şi în dragoste să te lăudăm pe tine cu cântări.” (Triod, Utrenia Duminicii a cincea din Postul Mare).
În Duminica a V-a după Cincizecime, cea a Sfintei Maria Egipteanaca, obștea monahală și credincioșii prezenți au înălțat rugăciuni comune la Sfânta Liturghie oficiată de slujitorii așezământului monahal. În această Duminică atenția noastră este îndreptată către viața și nevoința Cuvioasei Maria Egipteanca, un exemplu de luptă și biruință asupra păcatelor și a patimilor, un model al pocăinței mântuitoare.
Pilda de trăire a Cuvioasei Maria din pustiul Egiptului ne întărește credința că Dumnezeu poate ierta orice păcat, că omul, care se află în starea cea mai nenorocită, poate ajunge la sfințenie. „Viața Sfintei Maria Egipteanca arată cum o desfrânată poate deveni dumnezeu după Har, cum omul poate ajunge înger în trup și cum nădejdea cea întru Hristos poate lua locul deznădejdii insuflate de diavol. În persoana Cuvioasei Maria îl vedem pe omul ce caută plăcerea și îi vânează pe ceilalți spre împlinirea ei, dar care cu Harul lui Dumnezeu poate ajunge la o atât de înaltă măsură a sfințeniei, încât el să fie vânat de sfinți, ca unii ce doresc să primească de la el binecuvântare și să-i sărute cinstitul trup. Chiar și fiarele sălbatice ajung să-l cinstească”, mărturisește ÎPS Hieroteos Vlachos.
Viața Sfintei Maria Egipteanca este una cu totul minunată, reprezentând o mărturie vie a faptului cum omul, din cel mai mare păcătos, poate deveni sfânt, pășind pe calea pocăinței. Exemplul Cuvioasei aduce mângâiere și sprijin fiecăruia dintre noi, prezentându-ne puterea Harului Dumnezeiesc de a ne renaște și a ne ridica din starea vrednică de plâns în care ne aflăm. Condiţia este una: să vrem, să ne deschidem sufletele lucrării lui Dumnezeu. Și atunci, întăriți de harul lui Dumnezeu, vom reuși să biruim orice păcat, orice patimă care ne chinuieşte. Despre acest lucru ne vorește și Sfântul Iustin Popovici: „Întotdeauna poţi înăuntrul tău să strigi: „Doamne, înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă”. Ajutorul lui Dumnezeu nu te va trece cu vederea. Te vei învia pe tine însuţi din morţi şi vei trăi în această lume ca unul care a venit din cealaltă lume, care a fost înviat şi trăieşte o nouă viaţă, viaţa Domnului celui Înviat, înăuntrul căreia există toate dumnezeieştile puteri, aşa încât niciun păcat de acum să nu poată să te ucidă. Poate vei cădea din nou, dar de acum cunoşti, cunoşti arma, cunoşti puterea cu care te înviezi din morţi. Dacă de cincizeci de ori pe zi păcătuieşti, dacă de cincizeci de ori te ruşinezi, dacă cincizeci de morminte îţi sapi astăzi, strigă doar: „Doamne, dă-mi pocăinţă. Mai înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă”.
Biserica a rânduit pomenirea Cuvioasei Maria Egipteanca la data de 1/14 aprilie, ziua adormirii sale, însă datorită vieții și nevoinței sale, este prăznuită și în a 5-a Duminică din Postul Mare, ultima dinaintea Săptămânii Mari, arătându-ne măsura dragostei cu care suntem datori față de Dumnezeu și felul în care suntem chemați să lucrăm pocăința.
„Pocăința este scara care ne urcă de unde am căzut.” (Sfântul Efrem Sirul)