„Nu putem iubi fără să suferim. Cea mai mare durere este să iubim până la sfârşit. Hristos atât de mult a iubit lumea, încât S-a dat morţii pe cruce. La fel și sfinţii. Câştigam Raiul sau îl pierdem și ajungem în iad, în măsura în care acceptăm sau refuzăm crucea rânduită de Hristos.” (Sf. Sofronie Saharov)
Duminica a treia din Post, a Sfintei Cruci, a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie. Evanghelia acestei Duminici ne prezintă îndemnul Mântuitorului: „De voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8,34 – 9,1). „Cât de greu și de dureros pare aceasta! Domnul a cerut ca oricine vine la El să se lepede de sine. Dar ceea ce poruncește nu este nici greu, nici dureros când El Însuși ne ajută, în așa fel încât ceea ce ne cere să poată fi îndeplinit. Deoarece orice pare dificil în ceea ce nu este plăcut, dragostea îl face ușor”, mărturisește Fericitul Augustin.
Crucea este esența dragostei adevărate, căci credința și dragostea nu se încearcă prin cuvinte, ci prin renunțarea la sine și chiar la propria viață: Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. (In. 15,13). Mântuitorul Hristos S-a dat pe Sine la moarte pe Cruce, pentru ca oamenii să poată trăi cu Dumnezeu. Iuda L-a vândut, Petru s-a lepădat de El, ucenicii au fugit. Pilat l-a osândit la moarte de frica oamenilor, iar arhiereii, fiind cuprinși de invidie, au cerut să fie răstignit… Oamenii L-au condamnat la răstignire și L-au țintuit pe Cruce, bătându-și joc de El. Iar Fiul lui Dumnezeu, după cum ne spune Sfantul Iustin Popovici, „în locul loviturilor pe care I le-au dat oamenii, îi îmbrăţişează; în locul ocărilor, le împărtăşeşte binecuvântări; în locul morţii, le dă nemurirea.”
Sensul suferinței și al morții pe Cruce ale Domnului nostru Iisus Hristos este că noi am primit viață, și nu orice viață, ci cea veșnică. „El a răbdat toată povara nopții din Ghetsimani, a patimilor și a morții pe Cruce, pentru fiecare dintre noi. Mântuitorul Și-a dat în mod liber viața pentru tine și pentru mine. Nu pentru o gloată nedefinită, ci pentru fiecare în parte. Căci fiecare dintre noi îi este atât de drag și atât de iubit, încât prețul nostru este întreaga Sa viață, toată durerea, pătimirea și moartea…”, menționează mitropolitul Antonie de Suroj.
Duminica Sfintei Cruci ne îndeamnă să-L urmăm pe Hristos, să-L urmăm în iubire, dăruire și jertfire, pentru ca toată viața noastră să devină un răspuns la îndemnul: „…să-Mi urmeze Mie”, o dovadă a pregătirii de a trăi și a muri asemenea Celui Care „iubind pe ai Săi cei din lume, până la sfârşit i-a iubit.” (In. 13,1)