Cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat (Rom. 1,21).
În Duminica după Nașterea Domnului numeroși credincioși au trăit bucuria duhovnicească a rugăciunii alături de obștea monahală a Mănăstirii Suruceni. Fragmentul evanghelic din această Duminică ne prezintă fuga în Egipt a Mântuitorului. Chiar de la începutul vieții Sale pământești Mântuitorul Hristos nu a avut parte de acceptare, nici macar de îngăduință. Începând cu Irod și până în zilele noastre, Hristos este prigonit, folosindu-se orice mijloc pentru a-L elimina din sufletele oamenilor.
Hristos a venit într-o lume care I-a fost şi Îi rămâne ostilă. Nu a fost și nici nu este bine primit. Chiar dacă El este Viața, prea puțini îi deschid sufletele, pentru a-L primi și a rămâne întru El.
„Chiar de la zămislire, El s-a făcut piatra din capul unghiului pentru palatul mântuirii şi o piatră de încercare pentru alţii. Chiar de la zămislire, oamenii din jurul său au început să se împartă în oi şi capre. Mai presus de toate, Maria şi Iosif au avut despre El păreri diferite pentru scurtă vreme. În timp ce Maria ştia că El era rodul Duhului Sfânt, Iosif a crezut că El era rodul păcatului. Aceste păreri potrivnice au fost pentru puţină vreme. Dar împărţirea care s-a făcut la naşterea Sa între, pe de o parte, păstorii şi craii de la răsărit, şi Irod şi înţelepţii Ierusalimului, pe de altă parte, nu a ajuns niciodată la un sfârşit,” ne spune Sfântul Nicolae Velimirovici.
De ce oamenii nu-l primesc pe Cel Care îi iubește atât de mult? Pentru că El ne arată cine suntem. Dumnezeu, Adevărul fiind, ne pune în faţa adevăratului chip al nostru, ceea ce mulți dintre oameni nu pot accepta. Acesta este unul din motivele pentru care oamenii nu vor să se îndrepte, I se împotrivesc lui Dumnezeu şi Îi devin ostili.
„Atitudinea potrivnică și de adversitate la adresa lui Dumnezeu este generată de păcat, iar cel mai grav este atunci când omul tinde, așa cum se întâmplă în Evanghelia de astăzi, să ia el locul lui Dumnezeu, să devină el centru absolut de putere, de autoritate pentru sine și daca se poate și pentru semenii săi. În aceasta situație, desigur, Dumnezeu este un concurent redutabil, și de ce n-ar încerca, amagindu-se ideologic pe sine sau pe ceilalți, să atace conceptul, ideea sau realitatea care se numește Dumnezeu”, explică părintele profesor Constantin Coman.
Am sărbătorit Nașterea Domnului. Unde este Mântuitorul Hristos acum? Este prezent în vieţile noastre sau pribegeşte din nou fiind alungat de păcatele şi nepăsarea noastră? Oare nu cumva preocupările noastre ne par mai importante decât chemarea Sa? Să ne răspundem sincer dacă nu cumva așteptăm mai des pribegia Sa și nu prezența Sa în sufletele noastre …