„Căința nu înseamnă privirea în jos la imperfecţiunile proprii, ci în sus, spre iubirea lui Dumnezeu… Să priveşti nu ceea ce n-ai reuşit să fii, ci ceea ce poţi încă deveni cu harul lui Hristos…” (IPS Kallistos Ware)
Duminica după Botezul Domnului a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie. Pasajul evanghelic al acestei Duminici ne vorbeşte despre începutul propovăduirii Domnului (Mt. 4, 12-17) și îndemnul Său adresat contemporanilor, dar și nouă tuturor: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!”
Cum ar trebui să înţelegem acest îndemn: «pocăiţi-vă»? Noi confundăm pocăința cu regretul, cu căința, cu mustrarea de conștiință. Pocăința este mai mult decât atât, mai mult decât o simplă împunsătură de conștiință. Mustrarea de conștiință este o premisă a pocăinței. Pocăința reală este o stare de permanentă conștientizare că suntem într-o formă de despărțire de Dumnezeu, înstrăinați de El.
„Pocăinţa presupune o întoarcere la ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit la început: pocăindu-ne, primim încă o dată «suflarea de viaţă» a Domnului, tocmai acea suflare prin care omul a fost zidit după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. (…) Dar ca să putem primi «suflarea de viaţă», Cuvântul sădit înlăuntrul nostru, şi să devenim părtaşi ai energiilor dumnezeieşti, trebuie mai întâi să ne curăţim, lepădând toată răutatea şi alungând din sufletul nostru tot ceea ce este străin de Dumnezeu.” menționează Arhim. Zaharia Zaharou.
Pocăința nu este doar o părere de rău cu privire la săvârșirea unor păcate, ci este o stare duhovnicească permanentă, care reprezintă îndreptarea omului spre Dumnezeu, lupta pentru vindecarea de patimi și revenirea la starea primordială. Pocăința este noua direcție duhovnicească bună, care trebuie să îl însoțească pe om până în clipa morții. Ea trebuie să reprezinte trecerea dinamică de la starea contra firii a patimilor și a păcatului la starea de virtute și de firesc a omului, este aversiunea totală față de păcat și întoarcerea spre Dumnezeu.
PS Ignatie, Episcopul Hușilor, arată: „Îndemnul „Pocăiţi-vă”, înseamnă: „Schimbaţi-vă mintea în mod radical, transformaţi-vă mentalitatea, renunţaţi la mentalitatea voastră afectată de păcat!”, pentru că, doar în felul acesta, vă puteţi întoarce la modul cât se poate de fundamental și responsabil, înspre cele bune, înspre Împărăţia lui Dumnezeu.”
În chip concret, chemarea la pocăință ni se descoperă în această Duminică prin chipul lui Zaheu vameșul, un om mic de statură, dar cu o dorință mare de a-L vedea pe Hristos. Pocăința lui Zaheu nu rămâne la nivelul unui sentiment trecător, ci devine hotărâre, schimbare, întoarcere. Ea arată că dorința sinceră a omului de a-L căuta pe Dumnezeu, oricât de mică ar părea, este suficientă pentru ca Dumnezeu să o primească și să o valorifice. El așteaptă de la noi această căutare sinceră, o inimă deschisă, pentru a ne dărui apoi totul.
În cadrul Sfintei Liturghii, numeroși creștini au primit împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
