„Dacă te îndoieşti că ai să ajungi fiu al lui Dumnezeu, atunci încredinţează-te de aceasta prin aceea că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiu al omului. (…) Căci Fiul lui Dumnezeu nu S-ar fi smerit în zadar atât de mult dacă nu ar fi vrut să ne înalţe pe noi.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
În Duminică dinaintea Sărbătorii Naşterii Domnului, cea a Sfinţilor Părinţi după trup ai Mântuitorului Iisus Hristos, numeroși credincioși și-au îndreptat pașii spre Mănăstirea Suruceni, pentru a participa alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie. Biserica a rânduit să se citească în această Duminică Evanghelia de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei (1, 1-25), care prezintă genealogia Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Este unul dintre fragmentele evanghelice pe care mulți dintre creștini nu le înțeleg, punându-și întrebarea: „care este semnificația acestei liste de nume cu care nu suntem familiarizaţi?” Nu cunoaştem aceste nume pentru că nu mai avem familiaritate cu textele Sfintei Scripturi, în special cu cele ale Vechiului Testament. Toate aceste nume sunt din Vechiul Testament şi au o legătură directă cu tot ceea ce înseamnă pregătirea umanității pentru venirea lui Dumnezeu-Fiul printre oameni.
Dumnezeu Se face om și se naște din Fecioara Maria, acest lucru este evidențiat prin genealogia Evanghelistului Matei, pe linie ascendentă, de la Avraam până la Iosif, și până la Iisus Însuși. Dumnezeu devine consângean cu omul, devine fratele „mai mare” între „frații săi mici” și, în felul acesta, restabilește sau chiar recreează relația dintre Dumnezeu și om. Făcându-Se Om, Îl aduce pe Dumnezeu în lume. Sfântul Isaac Sirul, vorbind despre motivul coborârii lui Hristos în lume, scrie: „Pentru ce s-a mai îmbrăcat Dumnezeu într-un trup şi s-a folosit de blândeţe şi smerenie ca să întoarcă lumea la Tatăl Său?… Spun că a făcut aceasta dintr-un singur motiv: ca să facă cunoscută lumii iubirea Sa, pentru ca iubirea noastră sporită atunci când află aceasta să ne facă robii iubirii lui”. El a venit în „chip de rob” pentru ca noi să devenim „robi ai iubirii Lui”.
Dumnezeu a intrat în aceasta lume și S-a aratat ca Om ca să arate adevărata menire a omului, îndumnezeirea. Întruparea Sa este împlinirea planului de dinainte de veci al lui Dumnezeu Care a creat omul drept cunună a întregii creaţii, punând în el vocaţia de a fi dumnezeu după har. „Hristos ne-a făcut mai înalți decât îngerii, fiindcă îngerii Îl laudă pe Hristos, dar nu pot să vorbească cu El ca prietenii cu Prietenul. Ne-a făcut nu numai niște ființe slujitoare care își acoperă capul lor și tremură precum sclavii, ci ne-a făcut Trupul Lui. Pentru noi a murit, nu pentru îngeri. Pentru noi a înviat și pentru noi Se va pogorî și Se va sui iarăși. Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne pogorâm împreună cu El în adâncurile inimilor noastre, ca să ne înalțe Acela la Ceruri o dată pentru totdeauna,” ne îndeamnă părintele Emilianos Simonopetritul.
Sfânta Evanghelie de astăzi ne cheamă, în timpul care ne-a mai rămas până la Crăciun, să ne pregătim pentru a-L primi pe Mântuitorul Hristos Domnul în inimile și sufletele noastre. El nu se mai naște în Betleem. S-a născut acolo acum două mii de ani. Vrea să se nască în sufletele noastre, vrea să ne ajute să ne dezlipinm de toate cele lumești, să ne afierosim Lui și să dobândim Împărăţia cerurilor.