„Dumnezeu pentru fiecare dificultate ne-a dat și mijlocul de a fi biruită și modul de a se împlini orice dorință a omului. Mi-e sete? Mi-a dat izvorul. Vreau viața veșnică? Mi-a dat Sfânta Împărtășire. Când refuz Sfânta Împărtășanie, cum să-mi dăruiască Hristos viața veșnică? Când refuz să merg la izvor, din piatră poate să țâșnească apă, dar când există izvor, niciodată nu va țâșni din piatră și nu va îngădui să țâșnească, chiar dacă dedesubtul pietrei există mulțime de apă.” (Arhim. Emilianos Simonopetritul)
În Duminica a XXIX-a după Rusalii, numeroși credincioși au trăit bucuria duhovnicească a rugăciunii alături de obștea monahală a Mănăstirii Suruceni.
Evanghelia acestei Duminici ne prezintă Pilda celor poftiti la cină (Lc. 14, 16-24). Fiecare dintre noi este invitat la cină, este chemat încă din această viață să intre în comuniunea cu Hristos, să se împărtășească din bucuria pe care ne-o aduce viața împreună cu El. Participarea noastră la acest ospăț trebuie să devină prioritatea vieții noastre, cea mai profundă bucurie. Cu regret, oamenii adesea refuză această invitație, lăsându-se acaparați de grijile și preocupările pământești.
Atracția materiei, mândria de a deține funcții și bunuri, plăcerea minutului sunt păcatele care îl fac pe om să se idolatrizeze pe sine și să nu-L mai caute pe Dumnezeu. Îl fac să trăiască doar prezentul, doar minutul, fără să tindă să cunoască veșnicia lui Dumnezeu. „Tragedia vremurilor noastre stă în absenţa aproape desăvârşită a conştiinţei că există două împărăţii, cea vremelnică şi cea veşnică. Vrem să construim împărăţia Cerurilor pe pământ, respingând orice idee de înviere sau veşnicie,” mărturisește cu tristețe Sfântul Sofronie Saharov.
Sfântul Ioan Gură de Aur numește Liturghia «ospățul credinței», este ospățul la care Hristos ni Se dăruiește, fiecăruia în parte, îndemnându-ne: „Luați mâncați, acesta este Trupul Meu…; beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi și pentru mulți se varsă…”
„Împărtășindu-ne cu Dumnezeu, avem puterea de a continua, de a trăi poate chiar ceea ce cerem în Liturghie: „ziua întreagă, desăvârșită, sfântă, fără de păcat”. Fără Dumnezeu nimic nu se poate face; că și Mântuitorul a spus: „Rămâneți în Mine, ca altoiul în viță, că fără de Mine nu puteți face nimic” – altfel, ar fi ca și cum ai tăia o cracă dintr-un trunchi și se veștejește. Și aș zice că, într-o anume măsură, o zi fără Împărtășanie este o zi în care ne veștejim duhovnicește”, ne spune părintele Rafail Noica.
„Masa este plină. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând.” (Sfântul Ioan Gură de Aur ) Grijile noastre pot fi uitate măcar pentru o clipa. Clipa în care Mântuitorul Hristos ne cheamă să ne hranim din dragostea Sa spre iertarea păcatelor și spre viața de veci.