În Duminica a VI-a după Rusalii numeroși credincioși s-au rugat alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie. Fragmentul evanghelic din această Duminică, având în centru vindecarea slăbănogului din Capernaum (Mt. 9, 1-8), ni-L prezintă pe Mântuitorul Hristos ca pe Cel Care iartă păcatele și vindecă omul de bolile sufletești și trupești. De asemenea, Iisus cunoaște gândurile omului: „Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre?” (Mt. 9, 4). Și în alte situații, Evangheliile indică cunoașterea de către Hristos a inimilor oamenilor: la vindecarea omului cu mâna uscată (Lc. 6, 8), în discuția despre cererea unui semn din cer (Lc. 11, 17) și cea referitoare la scoaterea demonilor (Mt. 12, 25).
Gândurile noastre au o importanţă foarte mare, din calitatea lor reiese şi calitatea vieții noastre. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că împărat nu este cel care stă în fruntea unui imperiu, ci cel care își stăpânește gândurile rele.
Referindu-se la legătura dintre gândurile pe care le avem și starea duhovnicească, Părintele Paisie Aghioritul ne învață: „Fiecare explică potrivit cu gândul său. Orice lucru îl poţi vedea fie din latura lui bună, fie din latura lui cea rea. (…) Din calitatea gândurilor unui om se vede starea lui duhovnicească. Oamenii judecă lucrurile potrivit cu conţinutul pe care îl au înlăuntrul lor. Dacă nu au conţinut duhovnicesc, trag concluzii greşite. Din gândurile pe care le avem ne vom cunoaşte starea noastră duhovnicească.”
Gândurile ne reprezintă şi au o importanţă deosebită pentru viaţa duhovnicească. Din calitatea lor şi a lumii create de ele reiese şi calitatea omului. Astfel, omul nu este atât ceea ce face, ceea ce exteriorizează, ci este ceea ce gândeşte. Părintele Efrem Filotheitul ne îndeamnă în acest sens: „Pune în moara minții gânduri bune! De exemplu: gânduri despre suflet, despre amintirea morții, despre judecată etc. și atunci vei scoate o „făină” duhovnicească pe măsură. Dacă omul pune însă în moara minții lui gânduri păcătoase, neapărat va avea ca rezultat păcatul. Să ne străduim întotdeauna să avem gânduri mântuitoare în mintea noastră, imagini folositoare, ca să nu-i facem loc satanei să le arunce pe ale lui, să nu ne aducă gândurile și închipuirile păcătoase. Acum depinde de intenția omului, ce material îi va da minții. Și intenția aceasta sau îl va umple de slavă, sau îl va osândi.”
Mântuitorul Însuși a vorbit despre existența legăturii strânse dintre faptă și gândire, dar și dintre cuvânt și inimă: „Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele…” (Lc. 6, 45). Există, aşadar, o concordanţă între felul de a gândi şi exprimarea acestuia: cele bune ies dintr-o inimă bună, pe când cele rele dintr-o inimă rea.
Gândurile rele nu pot fi înlăturate decât prin gânduri bune, prin rugăciune. Părinţii Bisericii ne îndeamnă să ne rugăm mereu: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!,” o rugăciune foarte importantă în lupta cu gândurile rele. O rugăciune care ne oferă posibilitatea să ne cunoaștem înclinările de gând şi de simţire şi să ne luptăm împotriva lor, cerând mereu ajutor de la Dumnezeu, pentru că bazându-ne pe propriile puteri, nu vom putea birui niciodată această luptă.
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoșii!”