«Fericiți cei care n-au văzut și au crezut». (Ioan 20, 29)
Duminica a II-a după Paşti, a Sfântului Apostol Toma, ne prezintă două din arătările Mântuitorului Hristos după Înviera Sa, prima reprezentă întâlnirea apostolilor cu Învățătorul lor, cea de-a doua privilegiază caracterul personal al acestei experiențe și răspunsul Domnului la îndoiala lui Toma față de mărturia confraților săi.
„Toma cu siguranță nu era de rea credință, nici nu credea cu ușurință. Era atent, deschis, sincer, sigur și adevărat. Era doar el însuși. Necredința sa bună L-a făcut pe Hristos să vina către el. Hristos I S-a oferit pentru sinceritatea sa. El nu i-a reproșat faptul că I-a cerut să-L vadă, să-L atingă. Toma îndrăznește, caută, învestighează, întreabă. Caută Adevărul, pentru a avea contact direct cu acesta. Hristos nu are o problemă în a i-l oferi. El se întoarce pentru a-l întâlni. El se întoarce pentru fiecare dintre noi”, menționează monahul Moise Aghioritul.
Dumnezeu nu ne vrea falşi şi ipocriţi, să pretindem că avem o credinţă puternică și nezdruncinată. Vrea să fim sinceri cu El și cu noi înşine. Dacă avem îndoieli, să avem curajul să I le mărturisim, asemnea apostolului Toma.
„În popor, Toma este numit «cel necredincios». Este un apelativ nedrept. Toma nu a fost necredincios. L-am putea numi, mai degrabă, Toma «nelămuritul», cel care a avut curajul să le spună celorlalţi apostoli că el nu va crede că Domnul a înviat cu adevărat până ce nu Îl va vedea în carne şi oase. Toma a fost un om sincer, de aceea Biserica ni-l pune spre exemplu. Dumnezeu ne cere să fim oameni sinceri. Să Îi mărturisim îndoielile noastre cu privire la credinţă şi să căutăm să le rezolvăm. Să mergem în faţa Lui exact aşa cum suntem, cu toate nelămuririle, ezitările şi conflictele noastre interioare, pe care le avem cu privire la credinţă. Să I le spunem cu toată sinceritatea şi El ne va da darul credinţei”, ne îndeamnă PS Ignatie, Episcopul Hușilor.
Mântuitorul Hristos i-a îngăduit lui Toma să se convingă de adevărul Învierii Sale, atingând rănile Sale din mâini și din coastă, semnele dragostei Sale, în numele nostru, al tuturor necredincioșilor sau puțin credincioșilor din toate timpurile, dovedind credincioasă necredința lui, dar i-a fericit pe cei: „… care n-au văzut și au crezut”.
Suntem în rândul fericiţilor de după Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Deşi nu punem degetele noastre în coasta Lui, credem și mărturisim că El este Domnul şi Dumnezeul nostru. Îl simţim şi-L gustăm în Taina Sfintei Împărtăşanii. De aceea putem fi mai fericiţi decât Toma, mai fericiţi pentru că nevăzându-L, credem şi mărturisim:
„Hristos a Înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte Viaţă dăruindu-le.”