Dacă nu-I dăm lui Dumnezeu toată viața noastră, suntem oameni care ne mințim pe noi înșine și, de fapt, nu-I dăm mai nimic. Dacă Dumnezeu nu este în viața mea pe primul loc, nu este… pe niciun loc! (PS Damaschin Dorneanul)
În Duminica a XII-a după Cincizecime, cea a Tânărului bogat, numeroși credincioși s-au rugat alături de obştea Mănăstirii Suruceni la Sfânta Liturghie. Pasajul evanghelic al acestei Duminici este o chemare adresată fiecărui om, un îndemn la Împărăția Cerurilor și la adevărata libertate în Dumnezeu.
„Învăţătorule bun, ce bine să fac ca să am viața veșnică?”, întreabă Tânărul bogat pe Hristos. Este întrebarea pe care, în adâncul inimii, ar trebui să și-o pună orice om pe acest pământ.
Deși păzea poruncile Legii Vechi, tânărul simțea lipsa unei vieți mai înalte. Totuși, nu a avut curajul de a renunța la bogății pentru a-L urma pe Hristos. Despre această stare de mulțumire aparentă vorbește și Sfântul Siluan Athonitul: „Până când nu cunoaşte mai mult, omul e mulţumit cu puţinul pe care‑l are. Seamănă cu un cocoş de la ţară, care trăieşte într‑o mică ogradă, vede câţiva oameni şi câteva dobitoace, cunoaşte câteva zeci de găini şi e mulţumit cu viaţa lui, pentru că nu ştie mai mult. Dar vulturul ce zboară sus în nori, care îmbrăţişează cu privirea‑i ageră depărtările, care respiră de departe miresmele pământului, care se desfată de frumuseţea lumii şi cunoaşte multe ţări, mări şi râuri, care vede o mulţime de animale şi de păsări, acest vultur n‑ar fi mulţumit dacă ar fi pus într‑o mică ogradă laolaltă cu cocoşul. Tot aşa şi omul, câtă vreme nu cunoaşte mai mult, se mulţumeşte cu puţinul pe care‑l are”.
Mântuitorul l-a chemat pe Tânărul bogat să ridice ștacheta vieții, să treacă dincolo de o simplă moralitate și să pășească spre desăvârșire, adică spre întâlnirea vie cu Dumnezeu. De aceea spunea și Fericitul Augustin: „Ne-ai făcut pentru tine, Doamne, și neliniștită este inima noastră până se va odihni întru tine”.
Aceeași chemare este adresată și nouă: Hristos ne cheamă la jertfă, la o viață curată, ancorată în veșnicie. Dacă El nu este centrul vieții noastre, riscăm să pierdem darul mântuirii, asemenea tânărului bogat. După cum mărturisește Părintele Varnava Iankos: „În Biserica noastră sfânt nu este socotit cel nepăcătos sau cel desăvârşit moral, ci acela care a dobândit o legătură cu Dumnezeu, care L-a iubit pe Dumnezeu, s-a legat de El, şi Dumnezeu a devenit centrul vieţii lui”.
Puterea lui Dumnezeu este mare și El poate mântui pe oricine Îl caută, indiferent de starea sa. Totul este să-I răspundem chemării și, atunci când rătăcim, să ne întoarcem la El cu inimă curată. Numai astfel bogățiile acestei lumi nu ne vor despărți de adevărata comoară – viața cea veșnică în Împărăția lui Dumnezeu.
În cadrul Sfintei Liturghii, numeroși creștini au primit împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. La finalul slujbei au fost rostite rugăciuni de binecuvântare pentru începutul noului an școlar.