Atunci când Dumnezeu S-a făcut om, viaţa dumnezeiască a devenit viaţă omenească, puterea dumnezeiască a devenit putere omenească, adevărul dumnezeiesc a devenit adevăr omenesc, iar credincioşia divină a devenit credincioşie omenească: tot ceea ce este al lui Dumnezeu a devenit al omului. (Sfântul Iustin Popovici)
În Duminica dinaintea Nașterii Domnului, a Sfinților Părinți, numeroși creștini s-au adunat la Mănăstirea Suruceni pentru a participa alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie, oficiată de slujitorii așezământului monahal.
Evanghelia acestei Duminici ne introduce în taina Sărbătorii care urmează, descriind coborârea lui Hristos în lume printr-o linie genealogică ce cuprinde trei perioade a câte 14 generaţii. Dumnezeu Cuvântul, prezent în creație, vine în lume în „chip de rob”. Prin lucrarea Duhului Sfânt se zămislește în pântecele Fecioarei Maria și se face Om. Dumnezeu devine consângean cu fiecare om pentru a putea porni procesul de vindecare al întregii umanități.
„Hristos, Care nu avea nevoie de nimic, S-a făcut pe Sine în așa fel încât să aibă nevoie de noi, cei nevoiași de toate. Să primească El propria mea inimă, propriul tău glas, înălțarea unui al treilea, precum și cea mai neînsemnată lucrare a fiecăruia dintre noi, încă și lumânarea pe care I-o vom aprinde. Această sărbătoare pregătește sufletele noastre să sărbătorim nu doar nașterea lui Hristos în lume, ci să sărbătorim și nașterea lui Hristos înlăuntrul nostru, venirea lui Hristos în inima noastră printr-o trăire teologică și un cuget bisericesc,” ne spune arhim. Emilianos Simonopetritul despre această Duminică.
Odată cu Naşterea lui Hristos în lume, Dumnezeu ne descoperă viaţa cea adevărată, adevărata lumină. Dar deoarece suntem oameni căzuți, năzuințele noastre, poftele noastre, totul ne împinge în jos, spre pământ. Astfel, pentru ca să putem să ne apropiem de trăirea adevărată a Sărbătorilor, în Biserică au fost rânduite perioadele de pregătire, de post. Pr. Alexander Schmemann menționează în acest context: „Înainte de fiecare sărbătoare există totdeauna pregătire, purificare, post. Este imposibil a intra în Împărăția lui Dumnezeu fără a scăpa de „grăsimea” spirituală a tot ceea ce este rău, superficial, neînsemnat și muritor în viața noastră. Acesta este motivul pentru care ritmul vieții Bisericii este totdeauna acela de pregătire și împlinire.”
Dumnezeu vine printre noi, oamenii, vine și ne aduce raiul. Ne oferă plinătatea și sensul vieții, îndumnezeirea prin Har. Ne cheamă să fim din neamul Său, să fim conştienţi că suntem ai Lui, conştienţi că dragostea Lui pentru noi este cea care ne ţine. De noi depinde dacă vom primi acest dar minunat al Nașterii Pruncului Sfânt.