Duminică, 23 noiembrie 2025, la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Suruceni a fost lansată cartea „Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Suruceni. Istorie și actualitate,” apărută cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove. Lucrarea, semnată de academicianul Andrei Eșanu și dr. Valentina Eșanu, oferă o amplă prezentare dedicată acestui important așezământ monahal.
Evenimentul a avut loc într-un an deosebit pentru mănăstire: împlinirea a 240 de ani de la întemeiere și a 200 de ani de la punerea pietrei de temelie a Bisericii în cinstea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Volumul, care însumează peste 600 de pagini, prezintă evoluția vieții monahale de la începuturile schitului din secolul al XVIII-lea, continuând cu perioada interbelică și încercările din timpul ocupației sovietice, până la renașterea duhovnicească din ultimele decenii. Lucrarea îmbină documente istorice, mărturii, fotografii, cercetare arhivistică și o descriere a vieții monahale actuale — programul liturgic, activitățile culturale, grija pentru patrimoniu și legătura cu credincioșii. Din paginile ei se conturează chipul celor care au zidit, au apărat și au înnoit această vatră duhovnicească, înfruntând vremurile și rămânând statornici în slujirea Bisericii.
Evenimentul editorial a fost deschis de egumena Epistemia, stareța mănăstirii, care a evidențiat importanța acestui moment aniversar, subliniind că cele două secole și jumătate de existență ale Mănăstirii Suruceni reprezintă o istorie vie a credinței, purtată prin jertfa și statornicia generațiilor de monahi. În cuvântul său, Maica stareță a vorbit despre rolul esențial al monahismului în viața Bisericii, asemănându-l cu sângele care oxigenează trupul: rugăciunea și nevoința monahilor revigorează întreaga Biserică. Prin felul lor de a trăi, monahii mărturisesc autenticitatea credinței și arată lumii că Evanghelia poate fi trăită deplin chiar și în mijlocul încercărilor vremurilor.
Cartea a fost prezentată de dr. hab. Gheorghe Postică, membru de onoare al Academiei Române, care a accentuat faptul că multă vreme istoria mănăstirilor a fost greu accesibilă cercetării și publicului larg. În acest context, Mănăstirea Suruceni se dovedește a fi, de-a lungul veacurilor, un izvor puternic de spiritualitate. Domnia sa a subliniat rigoarea documentară a autorilor, care au realizat o monografie temeinică, bine fundamentată istoric, reunind informații esențiale despre trecutul și prezentul așezământului.
În continuare, dr. Silvia Corlățeanu-Granciuc a remarcat că acolo unde este lumină, oamenii vin spre lumină, iar această carte devine ea însăși o mărturie luminoasă despre adevăr și credință. Ea a numit lucrarea „un document de identitate al mănăstirii”, o carte care certifică o istorie trăită cu greutăți, dar păstrată cu demnitate și speranță. De asemenea, a evidențiat importanța duhovnicească a Sfântului Ierarh Dionisie, starețul mănăstirii Suruceni și Episcopul Cetăţii Albe-Ismail, ale cărui sfinte moaște sunt păstrate în sfântul așezământ monahal.
Autorii lucrării, academicianul Andrei Eșanu și dr. Valentina Eșanu, au vorbit despre procesul amplu de documentare care a stat la baza volumului, subliniind că fără izvoare autentice, istoria nu poate fi așezată pe un fundament solid. Ei au remarcat faptul că, până în prezent, nu a existat o cercetare amplă și sistematică dedicată Mănăstirii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Suruceni, ceea ce a făcut ca munca lor să fie nu doar necesară, ci și deloc ușoară. Prin această monografie, cei doi istorici au urmărit să surprindă atât începuturile și evoluția așezământului monahal, din perspectiva contextului istoric și a documentelor de arhivă, cât și rolul său actual în viața Bisericii și a societății.
În încheiere, Maica stareță Epistemia a mulțumit Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir pentru binecuvântarea întregului demers editorial, autorilor, maicilor și preoților slujitori pentru susținerea și jertfa lor de fiecare zi, precum și celor care au sprijinit tipărirea volumului, exprimând în mod deosebit recunoștința față de doamna Ana Cecan. Lucrarea a fost definită ca o „ofrandă adusă lui Dumnezeu” și un gest de mulțumire pentru toți ctitorii și nevoitorii care, în 240 de ani, au păstrat și au transmis aprins focul credinței în această oază de spiritualitate ortodoxă.
