Când te cheamă Dumnezeu, nu mai stai pe gânduri, nu ai voie să mai stai pe gânduri, ci le lași pe toate. Domnul vine și ne caută în fiecare loc și mai ales acolo unde muncim, unde ne desfășurăm viață zilnică. Și le spune pe rând, lui Petru și lui Andrei, fratele lui și apoi lui Iacob și apoi lui Ioan fratele lui: Veniți după Mine! E atât de scurt cuvântul pe care Domnul îl adresează și totuși atât de puternic. Nu le da explicățîi, de ce să Îi urmeze Domnului, nu le zice nimica, doar atât: Vă vreau cu Mine! Vreau să îmi urmați Mie!
Atât de puternic este cuvântul Domnului, încât ei nu cer explicățîi. Pentru că noi de regulă cerem foarte multe explicații. Când cineva ne roagă pentru ceva întrebăm: Dar de ce, dar cum? Mai zicem și acest lucru: Dar mie cât îmi iese de aici? Domnul ii cheamă direct pe fiecare și zice: Veniți după Mine! Și ei nu precupetesc să Îi urmeze Domnului, lasă toate.
Și ne explică Evanghelistul Matei acest moment folosind două cuvinte care se repetă în cazul amândurora dintre cei trei frați. Ni se spune așa, că lăsând toate au plecat, atunci, “lăsând toate“. Vorbim în acest sens de o intensitate a momentului. Când vine Domnul nu mai stai pe gânduri. Nu e că și când vecinul îți spune: Vino până la mine la o cafea. Când Domnul te cheamă, le lași pe toate și te duci, pentru că nu mai ai șansă tot timpul să ți se întâmple așa. E acea intuiție a prezentului.
De exemplu, Dumnezeu ne-a chemat să venim la Sfânta Liturghie. Nu mai stăm pe gânduri, plecăm, că e ploaie, că e vânt, nu mai stăm pe gânduri pentru că e chemarea pe care ne-o face Domnul astăzi, nu ieri și nu mâine. Pentru că nu știm dacă mâine vom mai acea această șansă. Mâine nu e al nostru. E foarte important să intuim această chemare a lui Dumnezeu și să-L ascultăm pe Dumnezeu, nu să amânăm. Că asta e problema noastră majoră, că amânăm. Nu mă duc duminică asta la biserica că plouă, că e frig, lasă că mă duc duminică viitoare. Duminică viitoare vine cineva în vizită, nu mă duc acum, că mă duc duminică cealaltă. Și așa trece viață noastră: amânând, amânând, amânând. Și Domnul zice: nu așa! Eu vreau să vin astăzi în casă ta. Pentru că așa știm din Evanghelie, spune de mai multe ori: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia. Când te cheamă Domnul, nu mai stai pe gânduri, nu ai voie să mai stai pe gânduri, ci le lași toate.
Și aici se exprimă această radicalitate a chemării: că la Dumnezeu nu merge cu jumătăți de măsură, nu merge să Îi dăm 5 minute din zi, ci merge să-I dăm toată ziua, de dimineață până seară, când muncim, când ne rugăm. Dacă ne rugăm numai când ne rugăm, să știți că nu ne rugăm. Când femeia face curățenie în casă, cât s-ar putea ruga de frumos: Doamne, curată sufletul meu precum curăț eu casa aceasta! Când se duce omul la muncă, zice: Doamne binecuvântează familia mea care trebuie să trăiască din ce fac eu aici. Și așa mai departe, toate lucrurile pe care le facem, dacă le facem cu rugăciune, Domnul este prezent acolo și viață noastră se schimbă foarte tare.
PS Benedict Bistrițeanul