Mi s-a pus această întrebare odată la Cluj-Napoca. M-au întrebat: „Cum este mai bine – să ne împărtăşim des sau să ne împărtăşim rar?”. Le-am răspuns: „Nu ştiu. In rugăciunile pe care le citim înainte de Sfânta Impărtăşanie nu se vorbeşte despre împărtăşania deasă sau rară, ci numai despre împărtăşirea cu vrednicie. Aşa că, dacă cineva se împărtăşeşte rar, dar cu vrednicie, face bine. Şi dacă cineva se împărtăşeşte des şi cu vrednicie, face şi mai bine”.
Apoi aceeaşi persoană m-a întrebat: „Ce înseamnă o împărtăşire cu vrednicie?” Şi i-am spus: „Vă voi răspunde cu cuvintele unui mare sfânt al Bisericii noastre, Sfântul Simeon Noul Teolog, care ne spune în Catehezele sale că, dacă cineva plânge înaintea lui Dumnezeu în fiecare zi, este vrednic să se împărtăşească în fiecare zi. Iar dacă nu plânge înaintea lui Dumnezeu, chiar de se împărtăşeşte numai de Paşti, nu a dobândit nimic”. Iarăşi, accentul se pune pe lacrimi. De ce? Pentru că atunci când omul plânge înaintea lui Dumnezeu, întreaga lui fiinţă se adună în cuvintele pe care I le spune lui Dumnezeu, în rugăciunea pe care o aduce Domnului. Omul care plânge înaintea lui Dumnezeu nu poate să aibă două gânduri în mintea sa; are un singur gând – gândul la Dumnezeu. Şi aşa plineşte porunca Domnului Care ne cere să-L iubim din toată inima, din tot cugetul şi din toată fiinţa noastră.
Deci, pentru această intrebare nu există reţe. Fiecare trebuie sa-si afle propria masura, cu ajutorul duhovnicului sau.
Arhimandritul Zaharia Zaharou
„Cunoscute mi-ai facut mie caile vietii”, Editura Episcopiei Devei si Hunedoarei, 2017