Am ezitat aproape doi ani înainte de a scrie aceste rânduri, de teamă să nu fiu înțeles greșit. Am hotărât să risc, totuși, după ce am auzit recent o domnișoară de aproape 40 de ani spunându-i unui preot: „Părinte, eu vreau să mă căsătoresc! Dar, știți, nu mă interesează atât de mult cine va fi soțul meu, ci mă interesează mai degrabă să am copii cu el”.
Căsătoria este năzuinţa spre o relaţie sufletească reciprocă. Este ca şi cum unul dintre soţi îl împlineşte pe celălalt. Căsătoria este o căldură emoţională, care încălzeşte sufletele oamenilor. Doar credinţa creştinească şi viaţa bisericească pot reanima, pot renaşte sufletul omenesc, pot insufla în el dragoste.
Ești gata să divorțezi deoarece ai impresia că totul se învârte în jurul tău. Amintește-ți însă că Hristos „n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească” (Mc 10, 45). Și tu ești chemat să te smerești și să slujești – copilului tău și soției tale. Da, sunt multe femei mai tinere și mai frumoase. Și ce dacă? Dumnezeu ți-a încredințat această soție. Prin ea vrea să te mântuiască. De aceea trebuie să rabzi.
Dacă Dumnezeu vrea să devii soţia acestui om, orice piedică va fi depăşită şi te vei căsători în mod sigur cu el. Dar dacă Dumnezeu nu vrea, atunci oricât ai încerca, nu vei reuşi.
De ce unii nu-şi găsesc niciodată jumătatea, altfel spus nu se pot căsători?