Răzvrătirea nihilistă este un război împotriva lui Dumnezeu şi împotriva Adevărului; dar prea puţini nihilişti sunt conştienţi de acest lucru. Nihilismul teologic şi filosofic explicit este rezervat numai câtorva suflete singulare; pentru majoritatea celorlalţi, răzvrătirea nihilistă ia forma imediată a unui război împotriva autorităţii. Multe persoane a căror atitudine faţă de Dumnezeu şi faţă de Adevăr poate părea ambiguă îşi dezvăluie foarte clar nihilismul prin atitudinea lor faţă de „principiul blestemat şi fatal al autorităţii”, ca să folosim cuvintele lui Bakunin.
Astfel, „revelaţia” nihilistă declară, în mod imediat, anihilarea autorităţii. Unora dintre apologeţii ei le place să vorbească despre „corupţia”, „abuzurile” şi „nedreptăţile” din Vechea Ordine, ca justificare pentru răzvrătirea împotriva ei; însă aceste lucruri – a căror existenţă nu o va nega nimeni – au constituit adesea un pretext, dar niciodată o cauză, pentru dezlănţuirile nihiliste. Atacul nihilistului este îndreptat împotriva autorităţii înseşi. În sfera politicului şi în cea socială, nihilismul se manifestă în forma unei Revoluţii, al cărei scop nu este o simplă schimbare a stăpânirii sau o reformă mai mult sau mai puțin răspândită a ordinii existente, ci întemeierea unei concepţii cu totul noi despre ţelul şi mijloacele guvernării. În sfera religiosului, nihilismul nu urmăreşte o simplă reformă a Bisericii şi nici chiar înfiinţarea unei „biserici” sau „religii” noi, ci o remodelare completă a ideii de religie şi de trăire spirituală. În artă şi în literatură, nihilistul nu este preocupat nici de schimbarea vechilor canoane estetice privitoare la subiectul operei sau la stil, nici de crearea unor noi genuri sau tradiţii, ci de o abordare cu totul nouă a problemei „creaţiei” artistice şi de o nouă definiţie a „artei”.
Nihilismul atacă înseşi principiile prime ale acestor discipline, iar nu simplele aplicări îndepărtate sau imperfecte ale principiilor. Lipsa de ordine atât de evidentă din politica, religia, arta contemporane, precum şi din alte domenii este rezultatul nimicirii intenţionate şi sistematice a temeliilor autorităţii din ele. Politica şi morala lipsite de principii, exprimarea artistică lipsită de disciplină, „experienţa religioasă” lipsită de discernământ – toate sunt urmarea directă a aplicării atitudinii de răzvrătire la ştiinţe şi discipline care odinioară erau stabile.
(Ieromonah Serafim Rose, Nihilismul: rădăcina revoluției în epoca modernă, traducere din limba engleză de Dana Cocargeanu, Ed. a 2-a, Editura Sophia, București, 2012, pp. 100-102)