Toți umblăm după fericire. Toți o dorim, toți o căutăm. Intru direct în intimitatea inimilor voastre și vă spun: căutați fericirea în sufletele voastre. Nu o căutați în afara voastră. Să nu așteptați fericirea să vină din altă parte decât dinlăuntrul vostru, din sufletul vostru unde sălășluiește Hristos. Dacă veți aștepta fericirea din afara voastră, veți trăi decepții peste decepții și niciodată nu o veți atinge.
Vă spun atât: căutați iubirea și trăiți-o cu multă smerenie. Cine împlinește cuvântul lui Hristos realizează maximum, totul.
O singură atitudine este valabilă: o viață înaltă creștină de necontenită rugăciune. Adică să faci să fie curată orice faptă, orice gând sau vorbă, orice relație, muncă , odihnă, totul să fie stare de rugăciune, de comuniune cu Dumnezeu. Păcatul a fost biruit de iubire.
Fraților iubiți, niciodată să nu vă considerați de prisos. Acolo unde sunteți, sunteți cu voia lui Dumnezeu și aveți un rost anume de împlinit. Cu iubirea și cu smerenia voastra veți zidi și pe fratele vostru. Și veți culege mare fericire.
Dragostea este cea mai mare virtute. Dragostea este însăși desăvâșirea. Când dragostea, în loc să o dărui Izvorului a tot binele, lui Dumnezeu, o dărui acestei lumi pământești, deci îi răstorni sensul, ea devine din cea mai minunată virtute, cea mai primejdioasă patimă.
Valeriu Gafencu, Calea spre fericire – scrisori trimise din închisoare celor dragi – Colecţia Rugul Aprins Făgăraş – 2006, p. 20