Dumnezeu l-a creat pe om liber, pentru că libertatea este unul dintre atributele divine și Dumnezeu respectă această libertate, așa cum le-a respectat-o primilor oameni. Le-a spus: Mâncați din toți pomii raiului, dar din acesta să nu mâncați!, însă nu a pus în jurul pomului un gard de sârmă ghimpată sau un zid, care să-l facă inaccesibil.
Dar dacă tu, în virtutea libertății tale, vrei să-Mi calci porunca, mănâncă, dar suporți consecințele! Și le-a suportat, adică libertatea i-a lăsat-o întreagă, nu s-a atins de ea.
Atunci când îngerul lui Dumnezeu a coborât în Nazaret, la Sfânta Fecioară Maria, ca să-i aducă Buna Vestire, i-a adus și-o întrebare, adică a fost momentul în care Dumnezeu a consultat voința și libertatea Sfintei Fecioare. Nu era foarte simplu pentru ea să devină Născătoare de Dumnezeu. Și, la aceste consultări, Maria i-a răspuns prin acele cuvinte celebre: Fie mie după cuvântul Tău.
În clipa aceea s-a produs zămislirea, în clipa în care libertatea Fecioarei și-a exprimat opțiunea pentru invitația pe care i-o făcea Dumnezeu prin înger. Ar fi avut posibilitatea să spună: Nu, nu sunt vrednică! E prea greu pentru mine! Doresc o altfel de viață! fără să fi fost osândită de Dumnezeu. Aici a ascultat de dorința lui Dumnezeu și a spus: Fie. Acest Fie este acordul dintre voința omului și voința lui Dumnezeu.
Mitropolitul Bartolomeu Anania, Rugăciunea, izvor de putere în încercările vieții, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 72-73