Tot ce vine peste noi are un rost, chiar dacă nu-l înțelegem pe loc. Dumnezeu nu trimite nimic fără folos. Și necazul, și boala, și lipsa, toate sunt cu rost — ca să ne mai plece un pic fruntea, să ne înmoaie inima și să ne învețe să ne rugăm.
Răbdarea este cel mai mare dar pe care îl poate cere omul. Pentru că fără răbdare nu există credință adevărată. Cel ce rabdă, acela iubește. Cel ce rabdă, acela se smerește. Cel ce rabdă, acela Îl lasă pe Dumnezeu să lucreze în locul lui. Noi vrem toate repede — răspunsuri, mângâieri, izbăviri — dar Dumnezeu lucrează încet, cu răbdare, ca un Tată care știe cât poate fiecare copil al Lui.
Să nu fugi de cruce, căci crucea e doctorul sufletului. Fără ea, omul rămâne neîncercat și neîmplinit. Când te doare ceva, când pierzi ceva, când ți se pare că nu mai poți, spune doar atât: ‘Doamne, dă-mi răbdare și luminează-mă să văd ce vrei să-mi spui prin asta.’ Și vei vedea cum încet-încet, din lacrimi se face lumină.
Pr. Pimen Vlad