Tot binele ce-l avem și-l facem este al lui Dumnezeu și vine de la Dânsul.
De aceea suntem datori a-I mulțumi pentru orice nevoință, pentru orice biruință a noastră și pentru toate binefacerile vădite și ascunse, deobște și aparte, ce am primit din mâna milostivă, cum este scris – ” În toate multumiți, căci aceasta este voia lui Dumnezeu în Iisus Hristos spre voi ” ( I Tes. 5, 18 ).
Mulțumirea neâncetată și amintirea binefacerii, după Sfântul Ioan Gură de Aur este straja cea bună a virtuții.
Deaceea și avva Isaac a scris : ” Mulțumirea celui ce ia, provoacă pe cel ce dă a-i da daruri și mai mari „. Iar unii au ticluit astftel cuvântul psalmistului, din partea lui Dumnezeu : „Ce-mi este în ceruri ( decât mulțumire ) și de la tine ( omule ) ce am voit pe pământ ( decât slavă și mulțumire ” ). ( Ps. 2, 24 ) Iar pentru a face aceasta cât mai bine ai în vedere scopul pentru care Dumnezeu ne dă daruri.
1. La fiecare binefacere Dumnezeu Își caută slava și supunerea față de voința Lui. De aceea, ia seama că, cea mai mare mulțumire ce poți face lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite, este a păzi poruncile Lui, a-L cinsti și a urma voile Lui, cum e scris : ” Ce cere Domnul de la tine ? Numai să fii gata a merge cu Domnul Dumnezeul tău „.
2. Văzând că nu ai nimic vrednic de vreo binefacere, căci n-ai făcut decât păcate și ingratitudini, cu adâncă umilință, zi lui Dumnezeu : ” Cum se poate, Domnul meu, să primești a-mi face mie, câinele mort și stricat, atâtea binefaceri ? Fie numele tău binecuvântat în vecii vecilor „.
3. Cugetând ca pentru binefacerile date, cere a-L iubi și a-I sluji, aprinde-te de dragostea unui astfel de Stăpân iubit, și de dorința curată a-I sluji, după cum voiește.
Sfântul Nicodim Aghioritul, Războiul Nevăzut, Cap. V, p. 21