Țelul căsătoriei este iubirea dezinteresată. Prin căsătorie noi suntem învățați iubirea dezinteresată, care este chip al Iubirii lui Dumnezeu. Să nu ne pese de noi înșine, ci de celălalt – aceasta este dragostea dezinteresată.
Desigur, trebuie să fie ascultare și o întrecere: cine va face mai mult voia celuilalt? Atunci, cu adevărat și căsătoria devine un rai, unde există această întrecere: „Ce vrea ea? Aceasta am să fac!” „Ce vrea el? Aceasta am să fac!”
În cele din urmă se ajunge că voia amândurora este satisfăcută. Este esențial să nu țină vreun secret unul față de altul, să fie transparență unul față de celălalt. Când unul face ceva, celălalt să știe și el. Aceasta îi ocrotește.
Arhimandritul Zaharia (Zaharou), Lărgiţi şi voi inimile voastre!, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, p. 291-292