Născuţi în această lume, sântem legaţi de ea cu legăturile puternice ale înrudirii cu ea. O iubim: mântuirea, în hotarele ei ne-o zidim; dar în ea suferim: este prea strâmtă pentru dragostea ce ni s’a poruncit. Nu putem să nu iubim această lume, dar nu înseamnă că îi vom urma căile, căile lumii căzute.
Nu putem să nu iubim lumea, dar când atragerea spre ea biruieşte dragostea noastră pentru Dumnezeu, atunci datori sântem a afla puterea de a face asemenea lui Avraam: să luăm în mâinile noastre focul şi cuţitul, şi să aducem jertfă tot ce ne este drag, în numele biruinţei dragostei lui Dumnezeu în noi (cf. Fac. 22:6).”
Sfântul Sofronie Athonitul, în „Vom vedea pe Dumnezeu precum este”