Numai când ne eliberăm de propriile noastre gânduri, idei, dorinţe, putem trăi, în toată curăţia, în „prezenţa” lui Dumnezeu.

A asculta înseamnă a-ţi tăia voia proprie, personală. Zilnic trebuie să fii dispus să renunţi la propriile tale idei pentru a te elibera de lupta penibilă şi mizerabilă, pe care o ducem împotriva patimilor. Odată terminat acest război, ne aflăm deja la porţile veşniciei.

Dacă renunţaţi la propria voastră voinţă, căutând voia lui Dumnezeu, Dumnezeu va fi cu voi. Dacă vreţi să urmaţi propria voastră gândire, Dumnezeu vă va părăsi.

Cea mai mare pedeapsă, pentru om, este ca Dumnezeu să-l lase în voia sa proprie. În vremea noastră, care L-a respins pe Hristos, nimeni nu înţelege această aparentă supunere.

Arhimandritul Sofronie, Din viaţă şi din duh, Editura Pelerinul, Iaşi, 1997, p. 47

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.