Sfântul Siluan Athonitul îi spunea unui misionar rus, care vorbea cu indignare și dispreț despre credința chinezilor, că este cu neputință să-i aduci la adevăr:
— Dar cum încercați să faceți aceasta?
— Mă duc în templul lor, aștept să se facă liniște și încep să strig: «Încetați să vă închinați acestor idoli! Nu vedeți că sunt doar lemn și piatră, fără viață, fără putere, fără nimic?»
— Și ce se întâmplă apoi cu dumneavoastră? — l-a întrebat Sfântul Siluan.
— De obicei mă dau afară…
Atunci Sfântul Siluan i-a spus:
— Știți ce? Când vă veți întoarce în China, mergeți în templul lor și priviți cu câtă sinceritate, cu câtă credință și, uneori, cu câtă înflăcărare și curăție a inimii se roagă Unicului Dumnezeu, Care există cu adevărat, deși, fără să știe, își îndreaptă rugăciunea către idoli.
Iar după ce vor termina rugăciunea, invitați-i pe preoții lor la o convorbire. Așezați-vă împreună lângă templu și spuneți-le:
— Povestiți-mi despre credința dumneavoastră. Sunt profund impresionat de sinceritatea și de ardoarea rugăciunilor voastre…
Și de fiecare dată când preotul vă va spune ceva la care Evanghelia poate răspunde dinăuntru, opriți-l și spuneți:
— Ce frumos este acest lucru! Dacă la aceasta s-ar mai adăuga și… — iar apoi vorbiți-i din Evanghelie, din credința noastră creștină ortodoxă, arătându-i cât de deplin și de minunat ar fi atunci.
Și să nu vă așteptați că se va converti pe loc. Dar sămânța va fi fost semănată și, la vremea ei, va aduce rod.
Mitropolitul Antonie de Suroj,
„Vreau să împărtășesc cu voi tot ceea ce s-a adunat…”
Convorbirea 24
30 septembrie 1999