Lumea se influențează repede și spre bine, și spre rău.
Spre rău se influențează mai ușor, pentru că acolo ajută și diavolul.
Spune, de pildă, unuia să lase fumatul că îl vatămă. De îndată ce se va hotărâ să-l lase, diavolul va merge și-i va spune: ,,Țigara cealaltă are mai puțină otravă, cealaltă are filtru și curăță… Fumează de acelea, că nu te vor vătăma”.
Îi va afla o îndreptățire, ca să nu-l lase; îi va afla o… soluție. Pentru că diavolul ne poate oferi o grămadă de justificări. Iar țigara aceea, pe care i-o recomandă, îl poate vătăma și mai mult. De aceea e nevoie să avem voință. Și dacă cineva nu-și taie cusururile sale atunci când e încă tânăr, după aceea îi va fi greu să le taie, deoarece cu cât înaintează în vârstă, i se slăbește voința.
Dacă omul nu are voință nu poate face nimic.
Sântul Ioan Gură de Aur spune: ,,Totul stă în a vrea și a nu vrea”. Adică toate depinde de: dacă vrea sau nu vrea omul. Mare lucru!
Dumnezeu este din fire bun și vrea întotdeauna binele nostru. E nevoie să vrem și noi.
Pentru că omul zboară duhovnicește cu două aripi: cu voia lui Dumnezeu și cu voia sa. Dumnezeu ne-a prins pentru totdeauna o aripă – voia Sa – de un umăr al nostru. Dar ca să zburăm duhovnicește trebuie ca și noi să ne prindem de celălalt umăr aripa noastră, voia omenească.
Dacă omul are voință puternică, are aripa omenească și se echilibrează cu aripa dumnezeiască atunci când zboară. În timp ce dacă voința îi este atrofiată, încearcă să zboare puțin, dar se prăbușește. Încearcă din nou să zboare, dar iarăși cade.
Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, Schitul Lacu-Sfântul Munte Athos, 2000