Clevetirea înseamnă învinovățire, vorbire de rău. Clevetitorul îl vorbește de rău și-l învinovățește pe aproapele său. Sfântul Vasile cel Mare zice:

„Clevetirea este a vorbi în lipsa fratelui, cu scopul de a-l defăima, chiar dacă ceea ce se spune este adevărat.“

Iacov, ruda Domnului, povățuieste, zicând:

„Nu vă graiți de rău unul pe altul, fraților. Cel ce grăiește de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăiește de rău legea și judecă legea; iar dacă judeci legea nu ești împlinitor al legii, ci judecător. Unul este Dătătorul legii și Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască și să piardă. Iar tu cine ești, care judeci pe aproapele?“

„Cel care clevetește se hrănește din însăși carnea fratelui său“ (Pateric).

Sfântul Vasile cel Mare îi socotește vrednici de blestem atât pe cel care clevetește, cât și pe cel care pleacă urechea, zicând: „Dacă cineva s-a aflat clevetind pe un altul și dacă cel care îl ascultă pe cel care clevetește nu-l ceartă, să fie afurisiți împreună.”

Clevetitorul ia cinstea omului, așa cum ucigașul îi ia viața; ambii sunt în aceeași măsură ucigași de oameni.

Sfântul Nectarie din Eghina, Cunoaște-te pe tine însuți sau Despre virtute, Editura Sophia, 2012, p.245-246

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.