Ce este orbirea duhovnicească? Este boală de care suferă majoritatea oamenilor. Sunt orbi cei care nu văd lumina – această orbire este trupească. De orbire duhovnicească suferă cei care nu vor să vadă lumina adevărată. Dar unde este această lumină adevărată?
Ne răspunde la această întrebare Sfântul Apostol Ioan Teologul: „Lumina cea adevărată, Care luminează pe tot omul care vine în lume. În lume era și lumea printr-Însul s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar și ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1, 9-11).
Domnul nostru Iisus Hristos este strălucirea slavei Tatălui, este lumină lină a sfintei slave a Tatălui Ceresc. Sunt orbi cei care, după cuvântul aceluiași sfânt, nu L-au primit pe El, ci care au refuzat să vadă în Hristos adevărata lumină. Sunt orbi cei care își închid ochii la lumina cereștii Evanghelii a lui Hristos. Sunt orbi cei care vor cu mintea lor, cu cunoștintele lor, să găsească adevărata lumină. Sunt orbi cei care cred că, dacă dispun de cunoaștere științifică și de gândire filosofică, au cunoscut deja adevărata lumină și nu mai vor să cunoască vreo alta.
Pentru acei iudei și farisei pe care i-a demascat Domnul Iisus Hristos, singura lumină erau cărțile Vechiului Testament. Ei știau doar acea lumină care a strălucit de la marele Proroc Moise, respingeau lumina lui Hristos, Îl prigoneau pe Domnul Iisus, L-au răstignit pe Cruce și gândeau că au stins aceasta lumină adevărată. Dar lumina strălucește în întuneric, și întunericul n-a cuprins-o.
Oare cine sunt acei nevăzatori pe care Domnul Iisus Hristos, cu venirea Sa, i-a făcut văzători?
Amintiți-vă de Sfinții Apostoli. Erau oameni simpli, care nu aveau nici o legătură cu știința. Acești modești pescari erau nevăzători în ochii mai-marilor preoților și fariseilor celor care se mândreau cu cunoștințele lor.
Și spune-mi: cine a văzut și a cunoscut adevărul lui Hristos, cine a primit lumina lui Hristos într-o măsură mai mare decât Sfinții Apostoli, care au luminat toată lumea cu lumina învățăturii Evangheliei? Ei erau mai înainte nevăzători, dar apoi s-au umplut de lumină duhovnicească. Există și astăzi mulți oameni întunecați la suflet, care nu sunt luminați de nici o știință și care nu știu filosofie. Aceștia sunt nevăzători. Dar câți dintre acești nevăzători au devenit văzători, care înțeleg totul, care au cunoscut esența tuturor lucurilor, care au cunoscut adevăratele scopuri ale vieții omenești în lumina adevărului lui Hristos?
Să ne temem de orbirea duhovnicească, să tindem cu toată ființa spre Lumina cea adevărată! Doar acesta se cere de la noi – sa renunțăm la căile proprii, să încetăm să ne aranjam viața așa cum ne place, să recunoaștem că suntem orbi și cu toată inima să ne îndreptam spre Lumina cea adevărată, Domnul nostru Iisus Hristos!
Această lumină adevărată, această strălucire a slavei Tatălui să lumineze inimile noastre întunecate!
Sfântul Luca al Crimeei, Predici, Ed. Sophia, București, 2009