În înțelesul biblic, a cunoaște ceva înseamnă a avea o experiență concretă: a cunoaște suferința, păcatul, războiul, pacea, binele ori răul; înseamnă a fi angajat practic și real în asemenea stări, din experiența cărora se pot cunoaște în toată profunzimea lor.
A cunoaște pe cineva înseamnă a intra în relații personale cu el; aceste relații putând să ia multe forme și multe trepte, cu o gamă întreagă de sensuri.
În cunoașterea religioasă, totul începe prin inițiativa lui Dumnezeu. Înainte de a-L cunoaște eu pe Dumnezeu, eu sunt deja cunoscut de El. Înainte de naștere Dumnezeu a cunoscut pe profeții Săi. El ne cunoaște pe fiecare pe nume…, și casa noastră, și viața noastră, și inima, și gândurile și tot cursul vieții noastre.
Adeseori Dumnezeu se face El Însuși cunoscut nouă. De Dumnezeu trebuie să ne amintim mai degrabă decât respirația. La El trebuie să medităm ziua și noaptea. Să povestim despre El și seara și dimineața și la amiază. Să-l binecuvântăm în toată vremea. Să ne amintim de Dumnezeu când ne culcăm, când ne sculăm, când călătorim pe drumurile vieții și când facem orice altceva, și prin aducere aminte de El să ne formăm spre o viață curată.
Părintele Sofian Duhovnicul, Despre Tatăl Nostru, Editura Bizantină București, 2012, p.135