Rugăciunea nu se face cu gura, ci cu inima. Poți să spui mii de cuvinte, dacă mintea îți fuge în altă parte, nu te rogi. Dar dacă spui doar un ‘Doamne miluiește’ din toată inima, cerul se deschide.
Nu trebuie să ne rugăm ca să obținem ceva, ci ca să ne curățim inima. Rugăciunea e ca o oglindă: cu cât o ștergi mai des, cu atât vezi mai limpede.
Mulți se plâng că nu simt nimic la rugăciune. Dar rugăciunea nu e simțire, ci lucrare. Tu roagă-te și Dumnezeu va lucra în taină în tine, chiar dacă nu vezi.
Nu te lăsa biruit de oboseală sau de gândul că nu are rost. Nici o rugăciune nu se pierde. Fiecare ‘Doamne miluiește’ pus din inimă e ca o picătură de apă ce cade pe o piatră. Cu timpul, o sparge.
Învață să te rogi simplu, cu inimă curată, fără filozofii. Să zici: ‘Doamne, cum știi Tu, ajută-mă’. Și El știe cum să lucreze.
Rugăciunea nu e o datorie, ci o respirație a sufletului. Cum nu poți trăi fără aer, așa nu poți trăi duhovnicește fără rugăciune.
Ține-te de rugăciune și ea te va ține pe tine. Căci acolo unde este rugăciune, acolo este și Dumnezeu.
Pr. Pimen Vlad