Suferința face bine nu numai creștinului, ci oricui, pentru că dacă nu suferi, nu înțelegi nimic. Suferința este o experiență bună. Chiar și în Scriptură scrie că suferința este semnul că Dumnezeu te iubește. În Epistola către Evrei, la capitolul 12, Apostolul Pavel spune că dacă nu suferim, nu suntem copiii lui Dumnezeu… Căci pe cine îl iubește Domnul îl ceartă, și biciuiește pe tot fiul pe care îl primește.
Dacă nu suferim, nu suntem fii ai lui Dumnezeu. După ce trăiești suferința, înțelegi mai bine lucrurile de pe lumea asta, mai adânc decât cei care nu au trăit vreo suferință.
Așa că suferința te maturizează în viața duhovnicească. Suferința nu trebuie evitată, dar nici nu trebuie căutată cu dinadinsul. Are Dumnezeu grijă… Este destulă suferință pe lume… Atâtea familii cu copii în spital… Doctorul meu are o fetiță de 11 ani cu cancer osos; sunt tineri, ce suferință pe capul lor să aibă o fată pe moarte. Și ne întrebăm: pentru ce?
Dumnezeu îngăduie ca pe lume să fie cerșetori și oameni sărmani pentru că altfel nu ar fi posibilă caritatea. Trebuie să ne exersăm dragostea, iar dragostea nu e doar un cuvânt, ci este ceva ce trebuie să făptuim. Să făptuim ceea ce trebuie pentru cei aflați în nevoie. Așa că, pentru asta există orfani și sărmani și alții asemenea, pentru ca noi să ne exercităm dragostea pentru aproapele, după cum a și spus Hristos: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți (Luca 10, 27). Dar dacă aproapele nu are nevoie de dragostea mea, ce este atunci dragostea? O strângere de mână? O îmbrățișare? Astea nu sunt nimic. Mergi și ia un sărman de pe stradă și întreabă-l: ce pot să fac pentru tine? Asta este dragoste. Nu să trăiești pentru tine, ci să trăiești pentru ceilalți, să te lepezi de tine, să te uiți pe tine și să-ți aduci aminte că ceilalți există. Asta e viața creștinească… Cine ești tu? Nu ești nimic, nu-ți acorda prea multă atenție. Dar atunci când zici ce pot face pentru tine, poate ai nevoie de mine, asta este înțelesul dragostei creștinești.
Așa că suferința este îngăduită de Dumnezeu pe lume pentru ca ceilalți creștini să-și concentreze dragostea asupra celor suferinzi și să facă ceva pentru ei, să se sacrifice pentru ei. Suferința este îngăduită în viața noastră pentru a înțelege de ce a fost răstignit Hristos.
Sunt în măsură să iert. Mă rog pentru gardienii care ne-au torturat în închisoare. Nu sunt împotriva lor, pentru că înțeleg că au fost siliți să facă asta. Poți ierta numai dacă ai suferit. Atunci când nu suferi, nici nu vrei să ierți, și ești osândit. A venit cineva și ne-a luat interviu mie și Părintelui Calciu. Și ne-a întrebat: cum puteți să îi iertați? Păi, de ce nu? Și ei sunt chipul lui Dumnezeu… Știm că au fost obligați să ne tortureze, să ne omoare, să ne facă ceea ce li se spunea să ne facă, altfel familiile lor nu ar fi avut o pâine de mâncat.
Dacă suferi, ești în măsură să ierți. Atunci când nu suferi, nici nu poți ierta, doar spui nu, nu, asta nu ar trebui să faci, iar dacă ai să faci, vei fi pedepsit. Așa că suferința este foarte importantă pentru viața creștină.
Sursa: oca.org