A conștientiză păcatul este prezenta harului. Fără har omul nu își conștientizează păcatul. Si, poate ați și observat că noi, în călătoria noastră, în devenirea noastră, nu ne dădeam seama că ceva era păcătos și poate că acuma nu mai putem face lucrul acela, după ani de împărtășanie, de spovedanie, și ceva s-a subțiat în noi, și ne gândim: „Doamne, dar cum puteam face asta?! Cum puteam gândi atuncea lucruri din asta?!”. Se dezvoltă conștientizarea și asta vine de la har. „Fără har”, zice Părintele Sofronie, „omul nu-și poate conștientiză păcatul” și, merge mai departe, și zice: „conștientizarea păcatului este începutul adevăratei contemplații”.
Ce se întâmplă? A vedea păcatul este foarte dureros, dar mult mai important este faptul că vad decât păcatul însuși. Mai mulți, când au venit la mine, mi-au zis: „Părinte, văd că sunt așa și așa…” Si i-am pus la încercare: „care crezi că este cuvântul cel mai important pe care crezi că l-ai spus în spovedanie?”, „Că sunt mândru?”, „Nu”, „Că fac asta?”, „Nu”. „Că fac aia?”, „Nu. Că vezi! Zici că ‘vezi’ că ești mândru” .
Sf. Siluan vedea că este cu neputință să se mântuiască în vecii vecilor și vedea limpede. Păi vedea! Acuma îmi vine să zic că nu știu ce nu l-a făcut să sară pe geam, să se sinucidă. Dar n-a făcut-o! A strigat lui Dumnezeu: „ești de neînduplecat!”. Dar nu știu cum a supraviețuit momentului acela. A supraviețuit, s-a dus la Vecernie și după Vecernie Il vede pe Hristos viu în fața icoanei. Dar mai întâi a putut să-și vadă păcatul în extrema lui: „sunt un nemântuit în vecii vecilor, și în zadar strig către un Dumnezeu care e de neînduplecat, care e surd, care nu există, și eu arunc cuvinte în aer și nimic nu se întâmplă” -fac un scenariu acum, cum trăim și noi într-o măsură mai mare sau mai mică momente dintr-astea. El a trăit totul extrem. Da, dar important e că a început să vadă! Bineînțeles că două ceasuri mai târziu L-a văzut pe Hristos în fața icoanei. De ce? S-a dezvoltat vederea lui duhovnicească.
Si de aia, îndrăznesc să zic că mult mai important e faptul că vedem decât urăciunea și durerea a ceea ce vedem. Să ne îmbărbăteze harul Domnului, să ne amintim că nu aș putea vedea ca păcat ceea ce văd acuma dacă nu e harul Domnului. Altfel înseamnă că harul lui Dumnezeu pentru mine nu este, pentru că nu îmi văd păcatul. Ia să spovedim că mi-am pierdut credința! Este un stadiu prin care trecem cu toții în viața noastră, este o vamă, este un moment de încercare. Vrei să rămâi așa? Nu, nu vreau! Bun, vedem ce va da Dumnezeu și pe ce cale mă va scoate din necredință și din nu știu ce alte păcate.
Conferință Părintele Rafail Noica – Limours, Franța – 19 octombrie 2017