Unii Sfinţi Părinţi consideră că smerenia e cea mai mare virtute. Aţi putea să ne spuneţi care sunt criteriile de apreciere?
– De fapt, este mântuitoare, dar, mă scuzaţi, fac o rectificare: „Smerenia te duce până la Dumnezeu şi dragostea gustă din Dumnezeu!” Iubirea, dar o iubire smerită. Smerenia, destul este smerenie. Singura cale este smerenia. Am fost prin Grecia la o mănăstire şi o călugăriţă m-a rugat să scriu ceva pe o vedere.
Şi am scris aşa: „Singură smerenia”. Şi a înţeles imediat – îi traducea cineva. Şi a căzut imediat în genunchi. Căci şi-a dat seama de importanţa smereniei. Şi ele ştiau că, într-adevăr, aceasta este calea. S-a smerit Hristos, Care e Dumnezeu, Care e Stăpân, Care ne ţine cu dragostea Lui pe toţi şi lumea şi firele de iarbă. S-a smerit Hristos şi noi să nu fim smeriţi? Ce ziceţi?
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Ne vorbeşte Părintele Arsenie, vol. I, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, p. 96