“Sunați din trâmbiță la lună nouă, în ziua însemnată a sărbătorii voastre” (Ps. LXXX, 3).
Poruncă profetică sunt cuvintele acestea! Dar citirile din Sfânta Scriptură, pe care le-am ascultat astăzi, sunt mai puternice decât sunetul trâmbiței și mai lămurite decât orice instrument muzical. Nu vestesc sărbătoarea premergătoare acestor zile.
Am cunoscut harul posturilor prin proorocul Isaia. Isaia a lepădat postul iudaic și ne-a arătat adevăratul post, spunând: “Nu postiți în judecăți și în certuri […] ci dezleagă toată legătura nedreptății” (Is. LVIII, 4,6); iar Domnul a zis: “Nu fiți triști […] ci spală-ți fața ta și unge-ți capul tău” (Mt. VI, 16-17).
Să fim deci cuprinși de niște simțăminte ca acestea, așa cum am fost învățați! Să nu ne mâhnim de zilele ce se apropie! Să fim veseli în ele, așa cum se cuvine sfinților. Nimeni nu este trist când primește cununa biruinței; nimeni nu-și înalță trofeul cu mâhnire. Nu te întrista când ți se poartă de grijă!
E o nebunie să nu te bucuri de sănatatea sufletului, ci să te mâhnești de schimbarea mâncărurilor, lăsând să pară că-ți face mai multă bucurie plăcerea stomacului decât îngrijirea sufletului. Săturarea mulțumește doar pântecele; postul însă urca folosul la suflet. Bucură-te, că ți s-a dat de Doctor un leac ce ucide păcatul. După cum viermișorii, care se înmulțesc în măruntaiele copiilor, sunt distruși cu doctorii foarte înțepătoare, tot așa și postul, vrednic cu adevărat de acest nume, când pătrunde în suflet, omoară păcatul ascuns în adânc.
Sf. Vasile cel Mare, Despre post, Omilia I
https://vietile.wordpress.com