Fiecare se îmbracă aşa cum îi spune gândul. Au devenit cu desăvârşire ciudaţi. Au înnebunit! Puţini sunt oameni adunaţi, modeşti, fie bărbaţi, femei sau copii. Mai ales femeile sunt într-un hal de nespus.
Astăzi când am coborât în oraş am văzut una cu o cordelă atât de lată, ca un pansament, cu nişte cizme până sus şi o fustă scurtă. Mi-am spus: Aşa este moda!. Altele merg cu nişte tocuri foarte subţiri.
Puţin să calce strâmb şi la medicul ortoped se opresc… De păr nu mă întreba! Alta – Dumnezeu să mă ierte – numai a om nu semăna! O fată sălbatică, cu ţigara în gură, fu, fu, şi cu ochii roşii… Acum spun că au ca regulă să nu fumeze în casă atunci când au copii mici. Dar copiii deja se nasc… heringi afumaţi. Şi din pricina cafelelor unii o păţesc, fac nişte grimase… A plecat Harul lui Dumnezeu. Părăsire desăvârşită!
Îmi aduc aminte, când eram în Sinai, ce era şi acolo… nu mă întreba! Cât mă durea când vedeam turistele ce veneau la Mănăstire. În ce hal erau! Ca şi cum aş vedea icoane bizantine frumoase, aruncate la gunoaie; numai că acestea s-au aruncat singure. Odată am văzut una care purta ceva ca un felon şi am spus: „Slavă lui Dumnezeu, iată şi una care poartă ceva mai cuviincios; în sfârşit, felon – nefelon, cel puţin nu este ca celelalte”. După aceea când s-a întors cu faţa, ce să văd? Era deschisă cu totul!
Unde a ajuns lumea!… Mi-au trimis o fotografie a unei mirese, ca să fac rugăciune să-i meargă bine în căsătoria ei. Rochia ei de mireasă era într-un hal… O astfel de îmbrăcăminte este o neevlavie faţă de o Taină săvârşită în locul sfinţit al bisericii. Oameni duhovniceşti şi nu se gândesc! Ce să facă ceilalţi? De aceea spun, nici mănăstirile nu mai ţin, nu exista frâna nicăieri; astăzi oamenii sunt fără frână.
Mai demult, când existau şi nebuni pentru Hristos, erau mai puţini nebuni în lume. Nu cumva ar trebui să rugăm pe nebunii pentru Hristos să-i facă bine pe cel ce sunt într- adevăr nebuni şi să apară alţi nebuni pentru Hristos? În orice caz, astăzi auzi şi vezi lucrurile cele mai ciudate. Unul mi-a spus – mi-am făcut cruce când am auzit – că astăzi este la modă ca trântorii să-şi roadă hainele în anumite locuri, să le taie şi apoi să le coase petice cu acul de cusut saci. Bine, un muncitor e firesc să fie aşa, dar un trântor!… După ce mi-a spus aceasta, a completat: „Părinte, să-ţi spun ceva încă şi mai ciudat. Femeia mea a văzut odată în piaţa Omoniei pe copilul unei familii prietene că avea pantalonii tăiați în partea dinapoi. „Copilaşul meu, îi spune, pune-ţi mânuţa în partea dinapoi…!”. „Lasă-mă în pace, spune acela, aşa este moda”. Sărmanii copii!
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 290-294