Neguţători duhovniceşti suntem, fraţilor, şi ne asemănăm neguţătorilor lumeşti. Neguţătorul îşi socoteşte în fiecare zi câştigul şi paguba şi, de s-a păgubit, se sârguieşte şi se îngrijeşte cum iarăşi să împlinească. Aşa şi tu, iubite, în fiecare zi, seara şi dimineaţa, cu deadinsul ia seama şi, în fiecare seară, intrând în inima ta, socoteşte şi zi în tine: „Oare, nu am întărâtat în ceva pe Dumnezeu? Oare, nu am vorbit vreun cuvânt deşert? Oare, nu am defăimat? Oare, nu am întărâtat pe fratele meu? Oare, am vorbit de rău pe cineva? Oare, nu cântând cu gura, cu mintea m-am gândit la lume? Oare, nu mi-a venit poftă trupească şi cu dulceaţă am primit-o? Oare, nu m-am biruit cu grijile pământeşti?” De te-ai păgubit cu acestea, sârguieşte-te să le învingi. Suspină, plângi, ca să nu cazi iarăşi în ele! Dimineaţa, iarăşi cugetă şi zi: „Oare, cum a trecut noaptea aceasta? Oare, am câştigat în ea neguţătoria mea? Oare, a privegheat mintea mea împreună cu trupul? Oare, au lăcrimat ochii mei? Oare, nu m-am biruit de somn la plecarea genunchilor? Oare, nu mi-au venit gânduri viclene şi cu dulceaţă am cugetat la ele?” Dacă te-ai biruit în acestea, sârguieşte a te vindeca şi pune-ţi străjer în inima ta, ca să nu mai pătimeşti aceleaşi.
Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 142