Cum pot creștinii să-și protejeze copiii care, frecventând școala, au acolo contact cu pornografia, cu drogurile și altele, și se întorc acasă cu obiceiuri rele?
– E cel mai greu lucru. Pentru că lumea îi are pe copii zece ore pe zi, iar părinții, patru-cinci ore – dacă le au și pe astea. Este foarte greu. Dar eu cred că ei pot face mai mult. Depinde de cum trăiesc ei înșiși. Așa cum mama, prin hrana pe care o ia, cu aceea își hrănește și pruncul – din hrana pe care o mănâncă scoate lapte pentru copilul ei și îl hrănește cu el – , tot așa și în latura duhovnicească. Dacă suntem cu adevărat oameni care ne atingem de harul lui Dumnezeu, harul acesta va împărăți și în casa noastră și, în contactul nostru cu copiii, li se transmite acest har.
Ca să vorbesc de-a dreptul, cel mai important pentru copii este să ne rugăm și să-i predăm lui Dumnezeu cu încredere, și El îi va păzi întreaga zi. Știu multe întîmplări în care rugăciunea părinților i-a păzit pe copii de mari primejdii și de mari ispite. Dacă părinții nu fac lucrul acesta, nu ne putem aștepta ca pruncii noștri să fie păziți într-o astfel de lume plină de provocări și de primejdii. Dacă se aduce cu rîvnă și cu durere, rugăciunea părinților îi va păzi pe copii. Eu am cunoscut un preot care avea trei fii care erau ca niște îngeri. Și, cînd l-a întrebat cineva cum le-a transmis harul acesta, a fost nevoit să răspundă: niciodată nu i-am mustrat cu un cuvânt măcar. În fiecare seară însă, îngenuncheam lîngă patul lor și mă rugam pentru ei. Tot ceea ce voiam eu să le spun, Dumnezeu le punea în inima lor.
Asta este viața în credință. Asta este lucrarea credinței – să credem că Dumnezeu vorbește în inimile oamenilor, după cum spune și Sfântul Vasilie în Liturghie: „Grăiește cele bune în inimile lor, Doamne”.
– Făcând o sinteză, care trebuie să fie ținta vieții duhovnicești, a vieții creștinești?
– Să zidim Biserica cea sfântă a lui Dumnezeu înlăuntrul nostru. Aceasta este ținta. Unii sfinți, între care Sfântul Serafim de Sarov, spuneau „să dobîndim Duhul cel Sfînt”. Sfântul Siluan Athonitul spunea același lucru: ținta vieții noastre este dobândirea harului lui Hristos. Apostolul Pavel spune repetat în Epistola către corinteni: să zidim în noi biserica Dumnezeului celui viu. „Nu știți”, zice, „că sunteți biserică a lui Dumnezeu celui viu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi”, că trăiește în voi? Asta este ținta creștinului. Ținta creștinului, zice, este următoarea: așa cum Hristos, de dragul nostru, a devenit îndoit în fire, a devenit, adică, Dumnezeu și om pentru noi – era Dumnezeu, și a luat fire omenească –, tot așa vrea de la noi să luăm firea dumnezeiască, să devenim și noi îndoiți în fire. Așa cum El a devenit îndoit pentru noi, pe noi, care avem fire omenească, ne vrea să luăm și firea dumnezeiască, să devenim și noi îndoiți în fire. În forma lucrătoare a acestei firi, „să devenim părtași dumnezeieștii firi”, după cum spune Apostolul Petru – însă nu esenței lui Dumnezeu, ci firii lucrătoare a lui Dumnezeu. Aceasta curge din esența lui Dumnezeu și este energia lui Dumnezeu, harul lui Dumnezeu.
După cum Dumnezeu a devenit îndoit pentru noi, trebuie ca și noi să devenim îndoiți, din dragoste de El. El s-a făcut om pentru noi, și noi trebuie să ne facem dumnezei pentru slava Lui.
Părintele Zaharia de la Essex, interviu relizat pentru “Familia ortodoxă”