S-au dus odată avva Silvan cu ucenicul sau Zaharia la o mănăstire. Aici frații le-au făcut ceva de mâncare înainte de a pleca la drum.
După ce plecară, ucenicul său găsi apă în drum și a dorit să bea. Bătrânul îi spuse:
– Zaharia, azi e post.
– Dar n-am și mâncat, părinte?
– Ceea ce am mâncat, era din dragoste; noi să ne ținem postul nostru, fiule.
www.pateric.ro